JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de pe corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. şi refl. A (se) juli. ♢ A curăţa un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV.] – Din bg. župia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JUPUÍT1 s.n. Jupuire. – V. jupui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JUPUÍT2, -Ă, jupuiţi, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părţi ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) cojit. ♦ (despre lucruri) Ros, uzat. [Var.: (reg.) jupít, -ă, adj.] – V. jupui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A JUPUÍ jupói tranz. 1) (animale moarte) A curăţa de piele; a beli; a jumuli; a despuia 2) (arbori, plante) A curăţa de coajă; a coji. 3) fig. (persoane) A lipsi de avere; a prăda; a jecmăni; a jefui; a despuia. /<bulg. župia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE JUPU//Í mă ~iésc intranz. (despre persoane) A se răni uşor la suprafaţă; a se zdreli; a se juli. /<bulg. župia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
jupuí (-uiésc, jupuít), – 1. A îndepărta pielea de pe corp. – 2. A juli. – 3. A lua cuiva totul, a vinde scump. – 4. A bate, a ciomăgi. – Var. jupi. Bg. župja „a curăţa un arbore de coajă” (DAR). Este probabilă der. din sl. (iz)lupiti „a prăda” (Cihac, II, 162). – Der. jupuitor, adj. (care jupoaie); jupuială, s.f. (jupuitură); jupuitură, s.f. (rană produsă prin jupuirea pielii; acţiunea de a jupui); jupeli, vb. (a opări), cu suf. expresiv -li (Graur, BL, VI, 146).
(Dicţionarul etimologic român)
jupuí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jupuít adj. m., pl. jupuíţi; f. sg. jupuítă, pl. jupuíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jupuít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JUPUÍ vb. 1. (pop.) a beli, (înv. şi reg.) a despuia, (reg.) a mezdreli, a mezdri. (A ~ un animal.) 2. v. juli. 3. a se coji, a se descuama, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărâţa. (Pielea i s-a ~.) 4. v. descoji.
(Dicţionar de sinonime)
JUPUÍ vb. v. jecmăni, jefui.
(Dicţionar de sinonime)
JUPUÍT adj. 1. (pop.) belit. (Animal ~.) 2. v. julit. 3. v. descuamat. 4. v. descojit.
(Dicţionar de sinonime)
JUPUÍT adj. v. jecmănit, jefuit.
(Dicţionar de sinonime)
JUPUÍT s. 1. v. jupuire. 2. v. julire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JUPUÍT1 s.n. Jupuire. – V. jupui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A JUPUÍ jupói tranz. 1) (animale moarte) A curăţa de piele; a beli; a jumuli; a despuia 2) (arbori, plante) A curăţa de coajă; a coji. 3) fig. (persoane) A lipsi de avere; a prăda; a jecmăni; a jefui; a despuia. /<bulg. župia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE JUPU//Í mă ~iésc intranz. (despre persoane) A se răni uşor la suprafaţă; a se zdreli; a se juli. /<bulg. župia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
jupuí (-uiésc, jupuít), – 1. A îndepărta pielea de pe corp. – 2. A juli. – 3. A lua cuiva totul, a vinde scump. – 4. A bate, a ciomăgi. – Var. jupi. Bg. župja „a curăţa un arbore de coajă” (DAR). Este probabilă der. din sl. (iz)lupiti „a prăda” (Cihac, II, 162). – Der. jupuitor, adj. (care jupoaie); jupuială, s.f. (jupuitură); jupuitură, s.f. (rană produsă prin jupuirea pielii; acţiunea de a jupui); jupeli, vb. (a opări), cu suf. expresiv -li (Graur, BL, VI, 146).
(Dicţionarul etimologic român)
jupuí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jupuít adj. m., pl. jupuíţi; f. sg. jupuítă, pl. jupuíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jupuít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JUPUÍ vb. 1. (pop.) a beli, (înv. şi reg.) a despuia, (reg.) a mezdreli, a mezdri. (A ~ un animal.) 2. v. juli. 3. a se coji, a se descuama, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărâţa. (Pielea i s-a ~.) 4. v. descoji.
(Dicţionar de sinonime)
JUPUÍ vb. v. jecmăni, jefui.
(Dicţionar de sinonime)
JUPUÍT adj. 1. (pop.) belit. (Animal ~.) 2. v. julit. 3. v. descuamat. 4. v. descojit.
(Dicţionar de sinonime)
JUPUÍT adj. v. jecmănit, jefuit.
(Dicţionar de sinonime)
JUPUÍT s. 1. v. jupuire. 2. v. julire.
(Dicţionar de sinonime)