jupuitor

JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s.m. şi f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i- – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s.m. şi f.] – Jupui + suf. tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; f. sg. şi pl. jupuitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ju jup jupu jupui jupuit

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor uitor puitor