juridice

JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ţine de drept, privitor la drept. ♢ Persoană juridică = organizaţie cu patrimoniu propriu şi administraţie de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii. – Din fr. juridique, lat. juridicus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JURÍDI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de drept sau de legi; propriu dreptului sau legilor. ♢ Persoană ~că instituţie sau întreprindere care este recunoscută de lege ca subiect cu drepturi şi obligaţii. 2) Care se face în faţa justiţiei. Acţiune ~ că. /<lat. juridicus, fr. juridique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

JURÍDIC, -Ă adj. Referitor la drept, la legi. ♢ Persoană juridică v. persoană. [< fr. juridique].
(Dicţionar de neologisme)

JURÍDIC, -Ă adj. referitor la justiţie, la drept. (< fr. juridique, lat. iuridicus)
(Marele dicţionar de neologisme)

jurídic adj. m., pl. jurídici; f. sg. jurídică, pl. jurídice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JURÍDIC adj. (JUR.) (înv.) politicesc. (Act ~.)
(Dicţionar de sinonime)