jurisconsulţi

JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulţi, -te, s.m. şi f. Specialist în ştiinţele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JURISCONSÚL//T ~ţi m. 1) Specialist în drept care dă consultaţii juridice. 2) Jurist angajat de o instituţie pentru a o susţine în faţa justiţiei. /<lat. jurisconsultus, fr. jurisconsulte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

JURISCONSÚLT s.m. 1. (În Roma antică) Persoană care acorda părţilor asistenţă în faţa justiţiei. 2. Specialist care dă consultaţii în probleme de drept. 3. Specialist în ştiinţele juridice care se ocupă cu rezolvarea problemelor de drept într-o instituţie, pe care o reprezintă în justiţie. [< fr. jurisconsulte, cf. lat. iurisconsultus].
(Dicţionar de neologisme)

JURISCONSÚLT, -Ă I. s. m. (în Roma antică) persoană care acorda părţilor asistenţă în faţa justiţiei. II. s. m. f. 1. specialist care dă consultaţii în probleme de drept. 2. specialist în ştiinţe juridice care se ocupă cu rezolvarea problemelor de drept într-o instituţie, pe care o reprezintă în justiţie. (< fr. jurisconsulte, lat. iurisconsultus)
(Marele dicţionar de neologisme)

jurisconsúlt s. m., pl. jurisconsúlţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)