juruit dex - definiţie, sinonime, conjugare
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv şi reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♢ A făgădui ca soţ (sau soţie). ♢ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JURUÍT, -Ă, juruiţi, -te, adj., s.f. 1. Adj. (Înv. şi reg.) Care este făgăduit, promis; făgăduit ca soţ (sau soţie). 2. S.f. (Reg.) Făgăduială, promisiune; (concr.) lucru promis. – V. jurui1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A JURU//Í ~iésc tranz. 1) (bunuri materiale) A promite în mod public şi solemn. 2) (tineri pentru căsătorie) A făgădui de soţ sau soţie. /<ung. gyürüzni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE JURU//Í mă ~iésc intranz. A se angaja prin jurământ; a se jura. /<ung. gyürüzni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

juruí (a făgădui, a roti) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. juruiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

juruít adj. m., pl. juruíţi; (făgăduială) f. sg. juruítă, pl. juruíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
JURUÍ vb. v. angaja, făgădui, îndatora, în-sărcina, jura, logodi, obliga, promite.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ju jur juru jurui

Cuvinte se termină cu literele: it uit ruit uruit