jurul dex - definiţie, sinonime, conjugare
JUR1, juri, s.m. (Astăzi rar) Jurat1. ♢ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicţie pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componenţa căruia intrau juraţi1. – Din fr. jury.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JUR2, jururi, s.n. Spaţiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate. ♢ Loc. adv. În (sau prin) jur = în (sau prin) preajmă, alături, prin apropiere, împrejur. Din jur = din împrejurimi, dimprejur. (De) jur împrejur = din (sau în) toate părţile. ♢ Loc. prep. În jurul... = a) în preajma...; b) relativ la..., despre...; c) aproximativ în..., cam pe la... Prin jurul... = în apropiere de...; cam pe la...; Din jurul... = pe lângă, din preajma... (De) jur împrejurul... = în preajma... – Lat. gyrus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JUR3, jururi, s.n. (Pop.) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JUR1 m. înv. : Curte cu ~i organ de jurisdicţie, în componenţa căruia intrau juraţii. /<fr. jury
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

JUR2 ~uri n. Spaţiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva. ♢ În (sau prin) ~ în apropiere; în preajmă; pe aproape. În ~ul a) în preajmă; în apropiere; b) referitor la...; relativ la ...; despre...; aproximativ în...; cum pe la... (De) ~ împrejur în (sau din) toate părţile. /<lat. gyrus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jur (-ruri), s.n. – Înconjurare, ocol, împrejmuire. – Var. (Mold.) giur. Mr. giur. Origine incertă. Se consideră reprezentant al lat. gyrus ‹ gr. γῦρος (Philippide, Festgabe Mussafia, 46; Densusianu, Hlr., 80; Cipariu, Gram., 145; Candrea-Dens., 923; REW 3938; DAR; Rosetti, I, 63), cf. it., sp., port. giro, prov. gir; însă der. este dificil de explicat (cf. Graur, BL, V, 100). Rezultatul yiu indică faptulîmprumutul ar trebui să fie posterior sec. X (Rosetti, II, 65), şi prin urmare, nu poate proveni direct din lat.; caz în care rămîne fără o explicaţie satisfăcătoare rezultatul γυ › ğ. Dacă se admite că var. giur e primitivă, s-ar putea presupune că rezultatul gyrus › *gir s-ar fi schimbat ca jimitej(i)umătate sau bucinbucium. Totuşi, această alterare este incertă la vocala tonică, şi nu este necesară o asimilare sau disimilare. Comp. prejur, prep. (înv., în jur de); împrejur, adv. (în locul înconjurător); împrejura, vb. (a înconjura, a încinge), derivat de DAR direct din lat. pop. pergyrāre; împrejurare, s.f. (înconjurare; circumstanţă, condiţie; situaţie, poziţie); împrejurător, adj. (care asediază); împrejuraş (var. împrejurean), s.m. (înv., vecin); împrejurime, s.f. (locul sau ţinutul dimprejur); desprejura, vb. (a descinge; a pune în libertate, a da drumul). – Cf. înconjura.
(Dicţionarul etimologic român)

JURI s.m.pl. Curte cu juri = comisie de cetăţeni, care îndeplineau ocazional şi temporar funcţii judiciare. [Cf. fr. juré, engl. jury].
(Dicţionar de neologisme)

JUR s.n. (Franţuzism) Jur-fix = zi de primire a unor familii aristocratice; petrecere care are loc într-o astfel de zi. [Scris şi jour. / < fr. jour-fixe].
(Dicţionar de neologisme)

JUR s. m. jurat. o curte cu ~ i = organ de jurisdicţie cu caracter penal format din juri. (< fr. jury)
(Marele dicţionar de neologisme)

juri (juraţi) s. m. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jur-împrejúr loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jur (împrejurime, jurământ; petrecere) s. n., pl. júruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
JUR interj. v. zău!
(Dicţionar de sinonime)

JUR s. v. apropiere.
(Dicţionar de sinonime)

JUR s. v. jurat.
(Dicţionar de sinonime)

JUR s. v. jurământ, legământ.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ju jur juru

Cuvinte se termină cu literele: ul rul urul