just
[Sinonime]
JUST, -Ă, juşti, -ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♢ (Despre oameni) Care acţionează şi judecă în conformitate cu dreptatea. ♢ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. – Din fr. juste.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JUST1 adv. 1) În concordanţă cu adevărul; adevărat. 2) Pe bună dreptate. /<fr. juste, lat. justus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
JUST2 jústă (juşti, júste) 1) Care este în concordanţă cu realitatea şi cu adevărul; adevărat; drept. 2) Care este întemeiat pe lege. 3) (despre persoane) Care acţionează în conformitate cu adevărul; drept; adevărat. /<fr. juste, lat. justus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
just (jústă), adj. – Conform cu adevărul, drept, echitabil. Fr. juste. – Der. justeţe, s.f. (însuşirea a ceea ce este just), format pe baza. fr. justesse; justifica, vb., din lat. iustificare; justiţie, s.f., din lat. iustitia (sec. XIX); justificabil, adj.; justificativ (var. justificator), adj., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)
JUST, -Ă adj. 1. Drept, adevărat. ♦ (Despre oameni) Care procedează şi judecă drept. 2. Potrivit, corespunzător. [< fr. juste].
(Dicţionar de neologisme)
JUST, -Ă adj. 1. (şi adv.) drept, adevărat, echitabil. ♢ îndreptăţit, întemeiat, legitim. ♢ (despre oameni) care procedează şi judecă drept. 2. potrivit, corespunzător. (< fr. juste)
(Marele dicţionar de neologisme)
just adj. m., pl. juşti; f. sg. jústă, pl. júste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JUST adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adv. v. adevărat. 3. adj. drept, echitabil. (O decizie ~.) 4. adv. drept, întemeiat, temeinic. (A judecat ~.) 5. adv. v. bine. 6. adj. v. fundamentat. 7. adj. v. îndreptăţit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Just ≠ greşit, injust, nejust, nedrept, neadevărat
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JUST1 adv. 1) În concordanţă cu adevărul; adevărat. 2) Pe bună dreptate. /<fr. juste, lat. justus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
just (jústă), adj. – Conform cu adevărul, drept, echitabil. Fr. juste. – Der. justeţe, s.f. (însuşirea a ceea ce este just), format pe baza. fr. justesse; justifica, vb., din lat. iustificare; justiţie, s.f., din lat. iustitia (sec. XIX); justificabil, adj.; justificativ (var. justificator), adj., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)
JUST, -Ă adj. 1. Drept, adevărat. ♦ (Despre oameni) Care procedează şi judecă drept. 2. Potrivit, corespunzător. [< fr. juste].
(Dicţionar de neologisme)
JUST, -Ă adj. 1. (şi adv.) drept, adevărat, echitabil. ♢ îndreptăţit, întemeiat, legitim. ♢ (despre oameni) care procedează şi judecă drept. 2. potrivit, corespunzător. (< fr. juste)
(Marele dicţionar de neologisme)
just adj. m., pl. juşti; f. sg. jústă, pl. júste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JUST adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adv. v. adevărat. 3. adj. drept, echitabil. (O decizie ~.) 4. adv. drept, întemeiat, temeinic. (A judecat ~.) 5. adv. v. bine. 6. adj. v. fundamentat. 7. adj. v. îndreptăţit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Just ≠ greşit, injust, nejust, nedrept, neadevărat
(Dicţionar de antonime)