justițiar

JUSTIŢIÁR, -Ă, justiţiari, -e, adj. Care face dreptate, care urmăreşte să facă dreptate. [Pr.: -ţi-ar] – Din fr. justicier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JUSTIŢIÁR adj., s.m. (Liv.) 1. (Cel) care avea dreptul de a împărţi dreptatea într-o regiune (mai ales în orânduirea feudală). 2. (Cel) care iubeşte dreptatea, iubitor de dreptate. [Pron. -ţi-ar. / < fr. justicier].
(Dicţionar de neologisme)

JUSTIŢIÁR adj., s. n. 1. (cel) care avea dreptul de a împărţi dreptatea într-o regiune (în orânduirea feudală). 2. (cel) care face dreptate, iubitor de dreptate. (< fr. justicier)
(Marele dicţionar de neologisme)

justiţiár adj. m. (sil. -ţi-ar), pl. justiţiári; f. sg. justiţiáră, pl. justiţiáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)