JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justeţea unui lucru; a îndreptăţi; a motiva. 2. Refl. A da explicaţii cu privire la o atitudine, o acţiune etc; a se dezvinovăţi. 3. Tranz. A dovedi întrebuinţarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A JUSTIFICÁ justífic tranz. 1) (acţiuni, opinii) A demonstra prin probe ca fiind just sau legitim; a îndreptăţi. 2) (cheltuieli financiare sau materiale) A demonstra documentar ca fiind legal sau folosit după destinaţie. 3) (persoane) A considera nevinovat; a dezvinovăţi; a dezvinui; a disculpa. /<fr. justifier, lat. justificare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE JUSTIFICÁ mă justífic intranz. (despre persoane) A-şi demonstra nevinovăţia (prin explicaţii şi dovezi); a se dezvinovăţi; a se dezvinui; a se disculpa. /<fr. justifier, lat. justificare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
JUSTIFICÁ vb. I. 1. tr. A îndreptăţi; a motiva. 2. tr., refl. A (se) dezvinovăţi; a explica (o purtare, o atitudine etc.). 3. A dovedi folosirea legală a unor bani, a unor materiale etc. [P.i. justific, 3,6 -că. / < lat. iustificare, cf. fr. justifier].
(Dicţionar de neologisme)
JUSTIFICÁ vb. I. tr. 1. a demonstra justeţea unui lucru; a îndreptăţi, a motiva. 2. a dovedi folosirea legală a unor bani, materiale. II. tr., refl. a (se) dezvinovăţi; a explica (o purtare, o atitudine etc.). (< fr. justifier, lat. iustificare)
(Marele dicţionar de neologisme)
justificá vb., ind. prez.1 sg. justífic, 3 sg. şi pl. justífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JUSTIFICÁ vb. 1. a îndreptăţi, a motiva, (livr.) a legitima, a legitimiza. (Toate acestea ~ hotărârea lui.) 2. v. scuza. 3. a autoriza, a îndreptăţi, a îngădui, a permite, (livr.) a îndritui, (înv. fig.) a întemeia. (Această împrejurare ne ~ să tragem unele concluzii.) 4. v. dezvinovăţi. 5. a se explica. (Nu e cazul să te ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A justifica ≠ a acuza
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A JUSTIFICÁ justífic tranz. 1) (acţiuni, opinii) A demonstra prin probe ca fiind just sau legitim; a îndreptăţi. 2) (cheltuieli financiare sau materiale) A demonstra documentar ca fiind legal sau folosit după destinaţie. 3) (persoane) A considera nevinovat; a dezvinovăţi; a dezvinui; a disculpa. /<fr. justifier, lat. justificare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
JUSTIFICÁ vb. I. 1. tr. A îndreptăţi; a motiva. 2. tr., refl. A (se) dezvinovăţi; a explica (o purtare, o atitudine etc.). 3. A dovedi folosirea legală a unor bani, a unor materiale etc. [P.i. justific, 3,6 -că. / < lat. iustificare, cf. fr. justifier].
(Dicţionar de neologisme)
JUSTIFICÁ vb. I. tr. 1. a demonstra justeţea unui lucru; a îndreptăţi, a motiva. 2. a dovedi folosirea legală a unor bani, materiale. II. tr., refl. a (se) dezvinovăţi; a explica (o purtare, o atitudine etc.). (< fr. justifier, lat. iustificare)
(Marele dicţionar de neologisme)
justificá vb., ind. prez.1 sg. justífic, 3 sg. şi pl. justífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JUSTIFICÁ vb. 1. a îndreptăţi, a motiva, (livr.) a legitima, a legitimiza. (Toate acestea ~ hotărârea lui.) 2. v. scuza. 3. a autoriza, a îndreptăţi, a îngădui, a permite, (livr.) a îndritui, (înv. fig.) a întemeia. (Această împrejurare ne ~ să tragem unele concluzii.) 4. v. dezvinovăţi. 5. a se explica. (Nu e cazul să te ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A justifica ≠ a acuza
(Dicţionar de antonime)