justificativ

JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care serveşte pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JUSTIFICATÍV ~ă (~i, ~e) Care serveşte pentru justificare; în stare să justifice. Document ~. /<fr. justificatif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

JUSTIFICATÍV, -Ă adj. Care serveşte pentru justificare; justificator. [Cf. fr. justificatif].
(Dicţionar de neologisme)

JUSTIFICATÍV, -Ă adj. care serveşte pentru a justifica; justificator. (< fr. justificatif)
(Marele dicţionar de neologisme)

justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. sg. justificatívă, pl. justificatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JUSTIFICATÍV adj. 1. doveditor, justificator, pro-bator, (înv.) mărturisitor. (Act ~.) 2. descărcător. (Factură ~.)
(Dicţionar de sinonime)