juvete

JUVẮŢ, juveţe, s.n. Laţ la capătul unei funii; ştreang. [Pl. şi: juvăţuri] – Din ucr. žyvec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JUVÉTE, juveţi, s.m. Nume generic dat peştilor mărunţi. ♢ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JUVẮŢ juvéţe n. Ochi care poate fi strâns, format prin înnodare la capătul unei frânghii, folosit, mai ales, pentru a prinde un animal; laţ. /<ucr. žyvec
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

juvắţ (juvéţe), s.n. – 1. Laţ de prins cîinii. – 2. Laţul spînzurătoarei, ştreang. Sl. živĭcĭ (Conev 130), cf. rut. živec (DAR).
(Dicţionarul etimologic român)

juvăţ s. n., pl. juvéţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

juvéte s. m., pl. juvéţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

juvăţ, juveţe, s.n. (reg.) 1. laţ, sfâc, arcan (la capătul unui ştreang sau al unei funii) spre a prinde ceva cu el. 2. (la hamurile calului) valul ştreangului. 3. funie de spânzurat oameni; coardă, ştreang de spânzurătoare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
JUVĂŢ s. v. laţ, ştreang, val.
(Dicţionar de sinonime)

JUVÉTE s. v. baboi, babuşcă, fâţă, oltean.
(Dicţionar de sinonime)