kaliu

KÁLIU s.n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

KÁLIU n. Metal alcalin moale, de culoare albă-argintie, foarte reactiv, care în natură se găseşte sub formă de săruri şi se întrebuinţează ca îngrăşământ agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liuî /< germ. Kalium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

KÁLIU s.n. Potasiu. // (În forma kali-) Element prim de compunere savantă cu sensul „(referitor la) potasiu”, „de potasiu”, „potasic”. [Pron. -liu. / < germ. Kalium].
(Dicţionar de neologisme)

KÁLIU s. n. potasiu. (< germ. Kalium)
(Marele dicţionar de neologisme)

KÁLIU s.n. Metal alcalin moale, de culoare albă-argintie, foarte reactiv, care în natură se găseşte sub formă de săruri şi se întrebuinţează ca îngrăşământ agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liu pron. -lìu; art. káliul; simb. K] (din germ. Kalium < lat. kali [din salsola kali = săricică, ciurlan, plantă din care, prin ardere, se obţinea sodă] < ar. qalī, formă vulg. din qily = săricică; cenuşa rezultată în urma arderii ei; v. şi alcaliu) [def. NODEX; etim. TLF]
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)

káliu s. n. [-liu pron. -liu], art. káliul; simb. K
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
KÁLIU s. v. potasiu.
(Dicţionar de sinonime)