kantele
KANTÉLE s.n. Instrument popular carelian cu coarde întinse deasupra unei mici cutii de rezonanţă, care se ating cu degetele. [< germ., finl. kantele].
(Dicţionar de neologisme)
KANTÉLE s.n. a. Instrument popular karelian (din zona Kareliei – republică autonomă din NV Rusiei, din partea europeană; în trecut (1940-1956) cunoscută drept Republica Karelo-Finlandeză) cu coarde, întinse deasupra unei mici cutii de rezonanţă, care se ating cu degetele. b. Ţiteră tradiţională finlandeză, având la origine cinci coarde, iar în prezent putând ajunge până la treizeci. (cf. germ. Kantele < cuv. fin.) [def. b. MW]
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar de neologisme)
KANTÉLE s.n. a. Instrument popular karelian (din zona Kareliei – republică autonomă din NV Rusiei, din partea europeană; în trecut (1940-1956) cunoscută drept Republica Karelo-Finlandeză) cu coarde, întinse deasupra unei mici cutii de rezonanţă, care se ating cu degetele. b. Ţiteră tradiţională finlandeză, având la origine cinci coarde, iar în prezent putând ajunge până la treizeci. (cf. germ. Kantele < cuv. fin.) [def. b. MW]
(Marele dicţionar de neologisme)