karma dex - definiţie, sinonime, conjugare

karma

KÁRMA s.f. (În sistemul filozofic brahmanic) Noţiune care desemnează o lege universală în virtutea căreia soarta oamenilor ar fi determinată de acţiunile lor din încarnările anterioare; fatalitate, destin. – Din engl., fr. karma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

KÁRMA f. (în filozofia brahmanică) Noţiune care reuneşte renaşterile şi reîncarnările succesive ale sufletelor, migraţia lor după moarte şi forţa care le generează şi le conduce. /< engl., fr. karma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

KÁRMA s.f. (În religiile budiste) Suma consecinţelor etice ale acţiunilor bune sau rele ale unei persoane care determină avatariile reîncarnărilor. ♦ Fatalitate, destin. [< fr., engl., it. karma < sanscr. karma – operă, acţiune].
(Dicţionar de neologisme)

KÁRMA s. f. noţiune a filozofiei budiste care desemnează renaşterile şi reîncarnările succesive ale sufletelor, migraţia acestora după moarte, în funcţie de faptele săvârşite pe pământ; fatalitate, destin. (< engl., fr., sancr. karma)
(Marele dicţionar de neologisme)

kárma s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ka kar karm

Cuvinte se termină cu literele: ma rma arma