kinescop
KINESCÓP s.n. v. cinescop.
(Dicţionar de neologisme)
KINESCÓP, kinescoápe s.n. 1. Dispozitiv care permite vizionarea unei serii de fotografii în forma unei secvenţe continue, în mişcare. 2. (Telev.) Dispozitiv care permite obţinerea înregistrării pe film a unei emisiuni realizate în direct, chiar în interiorul receptorului de televiziune, cu scopul reluării ulterioare a acestei emisiuni. ♦ (p. metonimie) Tub catodic special care permite filmarea imaginii pe care o reproduce. 3. (Telev.) Tub catodic folosit pentru redarea imaginilor de televiziune; cinescop. (din fr. kinescope < kinés(i)-, din gr. κίνησις = mişcare + -scope, din σκοπεΐν = a se uita, a privi; sensul 2. < prob. din engl., atestat din 1949, indicând înregistrarea unei emisiuni transmise ulterior; sensul 3. < denum. engl. a dispozitivului, marcă înreg. în S.U.A., în 1931) [def. TLF]
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
kinescóp s.n., pl. kinescoápe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
KINESCÓP, kinescoápe s.n. 1. Dispozitiv care permite vizionarea unei serii de fotografii în forma unei secvenţe continue, în mişcare. 2. (Telev.) Dispozitiv care permite obţinerea înregistrării pe film a unei emisiuni realizate în direct, chiar în interiorul receptorului de televiziune, cu scopul reluării ulterioare a acestei emisiuni. ♦ (p. metonimie) Tub catodic special care permite filmarea imaginii pe care o reproduce. 3. (Telev.) Tub catodic folosit pentru redarea imaginilor de televiziune; cinescop. (din fr. kinescope < kinés(i)-, din gr. κίνησις = mişcare + -scope, din σκοπεΐν = a se uita, a privi; sensul 2. < prob. din engl., atestat din 1949, indicând înregistrarea unei emisiuni transmise ulterior; sensul 3. < denum. engl. a dispozitivului, marcă înreg. în S.U.A., în 1931) [def. TLF]
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)