lăbărțare dex - definiţie, sinonime, conjugare
LĂBĂRŢÁ, lăbărţez, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A se lărgi excesiv, a se deforma; a se întinde în lături. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LĂBĂRŢÁRE, lăbărţări, s.f. Faptul de a se lăbărţa; lărgire (excesivă). – V. lăbărţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE LĂBĂRŢ//Á mă ~éz intranz. pop. A creşte excesiv în dimensiuni (mai ales în lăţime), pierzând forma; a se lăţi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lăbărţá (lăbărţéz, lăbărţát), vb. refl. – A decădea, a se prăbuşi, a ceda, a-şi pierde forma îmbrăcămintea sau încălţămintea purtată prea mult. Origine expresivă. Pare a fi o var. a lui dăbălăza, prin intermediul unei var. (de)-lăbăza, cu infixul r, ca şi în alte cazuri de creaţii spontane, (cf. hîra-hîrţa, hanţă-handră, fleaţă-fleoarţă etc.). Cf. sb. labrcnuti „a valora puţin”, care, de asemenea, pare de origine expresivă. După Cihac, II, 163, pus în legătură cu sb. labrnja „rît”. DAR propune un der. puţin probabil de la bîrţă cu pref. re- (cf. Dacor., III, 818); şi Scriban leagă pe lăbărţa cu bălţi. – Der. lăbărţătură.
(Dicţionarul etimologic român)

lăbărţá vb., ind. prez. 1 sg. lăbărţéz, 3 sg. şi pl. lăbărţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lăbărţáre s. f., g.-d. art. lăbărţării; pl. lăbărţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LĂBĂRŢÁ vb. v. întinde.
(Dicţionar de sinonime)

LĂBĂRŢÁRE s. v. întindere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: la lab laba labar labart

Cuvinte se termină cu literele: re are tare rtare artare