lălăire dex - definiţie, sinonime, conjugare
LĂLĂÍ, lălăiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A cânta (monoton, la nesfârşit) o melodie, înlocuind de obicei cuvintele cu silaba „la” (repetat). – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LĂLĂÍRE, lălăiri, s.f. (Fam.) Acţiunea de a lălăi şi rezultatul ei. – V. lălăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LĂLĂ//Í ~iésc intranz. rar fam. A cânta monoton o melodie, înlocuind cuvintele cu un „la” continuu şi repetat. [Şi lălăi] /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lălăí vb., ind. prez. 1 sg. lălăiésc/lălăi, 3 sg. şi pl. lălăiéşte/lălăie, imperf. 3 sg. lălăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. lălăiáscă/lălăie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lălăíre s. f., g.-d. art. lălăírii; pl. lălăíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LĂLĂI vb. v. fredona, îngâna.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: la lal lala lalai lalair

Cuvinte se termină cu literele: re ire aire laire alaire