lămâi dex - definiţie, sinonime, conjugare
LÁMA1 s.m. invar. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia şi la calmuci). ♢ Marele lama sau Lama cel mare = şeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LAMÁ2, lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafaţa frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LĂMẤI, lămâi, s.m. Arbust din ţările calde, cu frunze ovale lucitoare şi florile albe, cultivat pentru fructele lui comestibile (Citrus limon). – Din lămâie (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LĂMẤIE, lămâi, s.f. Fructul lămâiului, de formă sferică alungită, cu coaja galbenă, aromată şi cu miezul acru, bogat în vitamine. [Pr.: -mâ-ie] [Var.: (reg.) alămấie s.f.] – Din ngr. lemóni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÁMA m. invar. Slujitor al cultului la popoarele care împărtăşesc budismul. ♢ Dalai- ~ mai-marele religiei budiste tibetane. /<fr. lama
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LĂMÂI ~ m. Arbore subtropical citric cu frunze lucioase şi flori albe, cultivat pentru fructele lui comestibile. /Din lămâie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LĂMÂIE lămâi f. Fructul lămâiului. [G.-D. lămâii] /<ngr. lemóni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lămîie (-ţi), s.f. – 1. Fructul lămîiului. – 2. (Pop.) Numele pomului, lămîi. – 3. Varietate de fasole. – 4. Dans tipic. – Var. alămîie, s.f. (lămîie; varietate de pere). Ngr. λειμόνι (Roesler 597; DAR), cf. tc. (per.) limun, it. limone, bg. limon, sb. limun, pol. limonia, mag. lémonya. – Der. lămîi, s.m. (pomul); lămîiu, adj. (galben citron); lămîios, adj. (acru); lămîier, s.m. (vînzător de lămîi); lămîiţă (var. lămîioară), s.f. (bot., Lippia citriodora); lămîioară, s.f. (bot., Thymus vulgaris); limonadă, s.f. (citronadă), din fr. limonade; limonadier, s.m. (vînzător de băuturi răcoritoare), din fr. limonadier; limongiu, s.m. (vînzător de băuturi răcoritoare), din tc. limonci.
(Dicţionarul etimologic român)

LAMÁ vb. I. tr. A găuri un material sau a-i netezi suprafaţa cu o unealtă în formă de lamă, care se roteşte în jurul unui ax. [< lamă].
(Dicţionar de neologisme)

LÁMA s.m. invar. Preot-călugăr budist din Tibet, din Mongolia etc. ♢ Marele lama = şeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. [< fr., tib. lama].
(Dicţionar de neologisme)

LÁMA1 s. m. inv. preot-călugăr budist din Tibet, Mongolia etc. o marele ~ = dalai-lama. (< fr. lama)
(Marele dicţionar de neologisme)

LAMÁ2 vb. tr. (tehn.) a găuri un material, a-i netezi suprafaţa cu o unealtă în formă de lamă, care se roteşte în jurul unui ax. (< fr. lamer)
(Marele dicţionar de neologisme)

láma (preot budist) s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lămâi s. m., pl. lămâi, art. lămâii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lămâie s. f., art. lămâia, g.-d. art. lămâii; pl. lămâi, art. lămâile
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LĂMÂIE s. (BOT.) (rar) limonie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: la lam lama

Cuvinte se termină cu literele: ai mai amai