lăscaie dex - definiţie, sinonime, conjugare

lăscaie

LĂSCÁIE, lăscăi, s.f. Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în ţările române în a doua jumătate a sec. XVIII; p. gener. monedă de valoare foarte mică. ♢ Expr. A nu avea (nici o) lăscaie (frântă sau chioară) = a nu avea absolut nici un ban. [Pr.: -ca-ie. – Var.: lescáie, leţcáie, liţcáie s.f.] – Din ucr. ljackyj.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LĂSC//ÁIE ~ăi f. înv. 1) (în sec. XVIII) Monedă de aramă cu valoarea egală cu o jumătate de para. 2) fig. Monedă de valoare neînsemnată. ♢ A nu face nici o ~ a fi lipsit de valoare. A nu avea nici ~ (frântă sau chioară) a fi fără nici un ban; a nu avea nici un ban. [G.-D. lăscăiei; Var. leţcaie] /<ucr. ljackyj.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lăscáie (lăscắi), s.f. – Para, aspru, monedă divizionară de cupru, valoare, înv., paritate. – Var. lescaie, leţcaie. Rut. ljackyj „polonez”, pol. lakci „polonez” (Tiktin; DAR). Se foloseşte puţin la pl., principalul său înţeles fiind acela de termen de comparaţie, pentru a indica un obiect fără valoare ca sp. pito, pizca. – Lăscăiaţă, s.f. (Olt., Banat, oală cu două toarte) pare să se explice prin ideea de „oală fără valoare, hîrb” (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)

lăscáie/leţcáie s. f., art. lăscáia/leţcáia, g.-d. art. lăscăii/leţcăii; pl. lăscăi/leţcăi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: la las lasc lasca lascai

Cuvinte se termină cu literele: ie aie caie scaie ascaie