lăstări dex - definiţie, sinonime, conjugare
LĂSTÁR, lăstari, s.m. (Adesea fig.) Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. ♦ (La pl.) Copăcei tineri, crescuţi după tăierea unei păduri (din cioturile rămase). [Pl. şi: (n.) lăstare] – Din bg. lastar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LĂSTĂRÍ, lăstăresc, vb. IV. 1. Intranz. (La pers. 3) A da lăstari; a înfrăţi; fig. a încolţi. 2. Tranz. A suprima lăstarii de prisos. – Din lăstar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LĂSTÁR ~i m. 1) Ramură tânără care creşte din rădăcina sau din tulpina unei plante lemnoase; mladă; vlăstar. 2) la pl. Copăcei tineri, crescuţi pe locul unde a fost tăiată pădurea. /<bulg. lastar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A LĂSTĂR//Í ~ésc 1. intranz. (despre plante) A da lăstari. 2. tranz. (plante) A curăţa, îndepărtând lăstarii de prisos. /Din lăştar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lăstár s. m., pl. lăstári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lăstărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lăstărésc, imperf. 3 sg. lăstăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. lăstăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LĂSTÁR s. (BOT.) mladă, mlădiţă, smicea, vlăstar, (înv. şi pop.) odraslă, (reg.) loază, mlădoacă. (~ de salcie.)
(Dicţionar de sinonime)

LĂSTĂRÍ vb. (BOT.) (înv. şi pop.) a odrăsli, (reg.) a susiori. (Salcia ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: la las last lasta lastar

Cuvinte se termină cu literele: ri ari tari stari astari