lături dex - definiţie, sinonime, conjugare
LAT, -Ă, (1) laţi, -te, adj. (2) laturi, s.n. 1. Adj. Care are o lăţime (relativ) mare. ♢ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic, ♢ Expr. A spune vorbe mari şi late = a spune vorbe pompoase, dar fără conţinut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situaţie a luat proporţii grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece straşnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simţire sau mort). ♢ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimţire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S.n. Partea lată (1) a unui obiect; lăţime. ♢ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lăţimea unei palme obişnuite cu degetele lipite. ♢ Loc. adv. De-a latul = în curmeziş. – Lat. latus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LAŢ1, laţuri, s.n. 1. Nod larg la capătul unei sfori, întocmit în aşa fel încât să se poată strânge în jurul unui punct fix. 2. Instrument pentru prins păsări sau animale, constând dintr-un ochi de sfoară, de sârmă etc. – Lat. *laceus (= laqueus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LAŢ2 s.n. v. leaţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÁTURĂ, laturi, s.f. 1. Parte laterală, margine a unui obiect. ♦ Spec. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale corpului unei fiinţe, în dreptul coastelor. ♦ Parte, sens, direcţie. ♢ Loc. adv. În lături = la o parte, într-o parte. Pe lături = într-o parte şi în alta. Pe de lături = alături, pe lângă; fig. pe ocolite, indirect. ♢ Loc. prep. Pe de lăturile... = pe marginile... ♢ Expr. A (nu) se da în lături = a (nu) ezita să facă sau să spună ceva. ♦ (Înv. şi pop.) Bucată, zonă de la marginea unei întinderi de pământ, a unui ţinut. ♢ Expr. A bate laturile = a umbla fugar. 2. Aspect sub care se poate prezenta sau sub care poate fi analizat un lucru. 3. Fiecare dintre semidreptele care formează un unghi sau dintre liniile care mărginesc un poligon. [Pl. şi: lături. – Var.: láture s.f.] – Lat. *latora (= latera, pl. lui latus, -eris).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LĂTURÁ vb. I v. alătura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÁTURE s.f. v. latură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LĂTÚRI s.f. pl. Apă murdară în care s-au spălat vasele, rufele sau în care s-a spălat cineva; zoaie, spălaturi. ♦ Resturi de mâncare muiate în apă, folosite ca hrană pentru porci. ♦ Fig. Mâncare rău gătită, fără gust, urâtă la aspect, de proastă calitate. – Probabil lat. lavaturae (din lavare „a spăla”) sau din la3.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LAT látă (laţi, láte) 1) Care are o întindere mare pe transversală; extins în lăţime. Pânză ~ă. Frunte ~ă. ♢ ~ în spate (sau în spete) bine dezvoltat fiziceşte. A o face lată a) a trage un chef straşnic; b) a face inconştient o boroboaţă. 2) fam. Care este în stare de nesimţire; întins fără mişcare. ♢ A rămâne (sau a cădea) ~ a cădea fără simţire la pământ. A lăsa pe cineva ~ a bate (pe cineva), lăsându-l în nemişcare. A fi ~ de foame a fi istovit de foame; a fi foarte flămând. /<lat. latus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LAŢ ~uri n. 1) Ochi format prin înnodarea capătului unei funii sau sfori, care se poate strânge în jurul unui punct fix. 2) Instrument pentru prins păsări sau animale, format dintr-un ochi de sfoară sau de sârmă; juvăţ. /<lat. laceus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LĂTÚRI f. la pl. 1) Apă murdară rămasă după spălatul vaselor. 2) Resturi de mâncare muiate în apă, folosite ca hrană pentru porci. 3) fig. Mâncare de proastă calitate. /<lat. lavaturae
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LÁTUR//Ă ~i f. 1) Parte laterală a unui obiect; margine. 2) Fiecare dintre cele două părţi laterale ale corpului omenesc. 3) Direcţie a unei mişcări (în spaţiu sau în timp). ♢ În lături la o parte; într-o parte. 4) Aspect sub care poate fi privit un lucru. 5) Fiecare dintre liniile care mărginesc o figură geometrică sau dintre semidreptele care formează un unghi. [G.-D. laturii] /<lat. latora
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

laţ (-ţi), s.m. – Leaţ, şipcă, par. – Var. leţ, leaţ. Germ. Latte, prin intermediul săs. laz (Borcea 196; DAR), cf. mag. léc (Gáldi, Dict., 141). – Der. lăţui (var. leţui), vb. (a face o palisadă sau o estacadă); lăţuitor, s.m. (tăietor de pari); lăţuitor, s.n. (burgiu, sfredel).
(Dicţionarul etimologic român)

laţ (láţuri), s.n. – 1. Lasou, arcan. – 2. (Mar.) Nod alunecător. – 3. Nod alunecător pentru spînzurat sau gîtuit. – 4. Ochi de sfoară pentru prins păsări. – 5. (Arg.) Cravată. – Mr. alaţ, megl. laţ. Lat. laqueus (Diez, I, 240; Puşcariu 947; Candrea-Dens., 957; REW 4909; DAR), cf. alb. ljak (Philippide, II, 645), it. laccio (calabr. lazzu), prov. latz, fr. lacs, cat. llas, sp. lazo, port. laço.
(Dicţionarul etimologic român)

látură (láturi), s.f. – 1. Coastă, rînă, flanc. – 2. Bord, margine, ţărm. – 3. Extremitate, cap, parte laterală sau terminală a unui obiect. – 4. (Înv.) Regiune, provincie. – Var. lature, pl. lături. Din lat, s.n., din al cărui pl. laturi s-a reconstituit un sing. analogic, cf. fagure, gaură (Caragaţă, BF, III, 39). Ar putea reprezenta de asemeni şi pl. lat. latera (Puşcariu 950; Candrea-Dens., 961; REW 4934; DAR; Candrea; Tiktin), cf. v. it. latora. În sfîrşit, Ascoli, Arch. glott. it., II, 529 şi Scriban se gîndesc la lat. latus, lateris, ceea ce pare mai puţin probabil. Pl. laturi pare că s-a specializat în epoca modernă cu sensul de „părţi, coaste”, în timp ce pl. lături, se foloseşte aproape exclusiv în expresii fixe; în lături, adv. (la o parte; aparte, afară; în afară); pe de lături, adv. (de ambele părţi; indirect); alături (var. alăturea), adv. (lîngă, aproape de). Der. lăturalnic, adj. (lateral; indirect; ascuns, nedemn), cu suf. -nic; lătural, adj. (lateral), creaţie artificială a lui Odobescu, după fr. latéral, neuzitată; lăturean, adj. (Trans., periferic; Trans., străin, venetic, de afară); lăturinţ, adj. (Banat, străin); lăturiş, adj. (lateral); lăturaş, adj. (lateral); lăturaş, s.m. (locuitor al periferiei sau al unui cartier; înv., locuitor care plătea numai dările la un feudal, fără să aibă obligaţii faţă de principe; înv., străin, din afară; muncitor la minele de sare; cal de alături; cal de ajutor; nimfă de ţîntar; ultimii dinţi ai calului); lăturar (var. lăturaş, lăturinţă), s.n. (scîndura care se adaugă la căruţă, pentru a fi încărcată mai mult); alătura, vb. (a pune alături, a compara; a reuni, a adăuga); delătura, vb. (a despărţi), de la expresia de lături; înlătura, vb. (a despărţi, a separa; a da deoparte, a suprima); lătunoaie (var. lătunoi, lăturoi), s.f. (răritură, bucată de pînză neapretată şi scămoşată; bucată de lemn, scîndură tăiată de lîngă scoarţă), de la laturăcu suf. augmentativ -oi; lătunoios, adj. (plin de scame; plin de rărituri).
(Dicţionarul etimologic român)

lătúră (lătúri), s.f. – Zoi, apă murdară. – Mr. lătură. Lat. *lavatūra (Puşcariu 951; Candrea-Dens., 935; REW 4953; DAR), cf. alb. ljatirë (Philippide, II, 646), it. lavatura, prov., sp., port. lavadura, fr. lavure. Cf. la. – Der. lăturar, s.n. (Trans., Banat, copaie sau vas pentru lături); lături, vb. (Olt., a spăla superficial, a spăla cu apă murdară).
(Dicţionarul etimologic român)

de-a látul loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lat (lăţime) s. n., pl. láturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lat adj. m., pl. laţi; f. sg. látă, pl. láte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lat (foaie de pânză) s. m., pl. laţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

laţ s. n., pl. láţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

în lături (la o parte) loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

látură s. f., art. látura, g.-d. art. láturii; pl. láturi (şi lături în expr.: în lături)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pe de lături loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lătúri s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LAT adj., s. 1. adj. larg, mare. (Pălărie cu boruri ~.) 2. s. v. lăţime.
(Dicţionar de sinonime)

LAT s. v. păduche.
(Dicţionar de sinonime)

LAŢ s. 1. ochi, (reg.) ocheţ. (~ la o sfoară.) 2. (reg.) smâc, (Bucov. şi Mold.) şfac, (prin Olt. şi Munt.) tivic, (înv.) mreajă, sâlţă. (~ de prins păsări, câini.) 3. ştreang, (pop.) juvăţ, (reg.) hăţ, (înv.) arcan. (~ la capătul unei funii.)
(Dicţionar de sinonime)

LAŢ s. v. coamă, creastă, culme.
(Dicţionar de sinonime)

LÁTURĂ s. 1. (GEOM.) (înv.) plasă. (~ a unui poligon.) 2. v. muchie. 3. extremitate, margine, parte. (Doarme pe ~ dreaptă a patului.) 4. v. coastă. 5. v. parte. 6. v. aspect.
(Dicţionar de sinonime)

LÁTURĂ s. v. regiune, ţinut.
(Dicţionar de sinonime)

LĂTÚRI s. pl. spălătură, zoaie, (rar) scursori (pl.), (Transilv. şi Bucov.) hâlbe (pl.). (~ de vase.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Lat ≠ îngust, strâmt
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: la lat latu latur

Cuvinte se termină cu literele: ri uri turi aturi