lăudat dex - definiţie, sinonime, conjugare
LĂUDÁ, láud, vb. I. Tranz. A exprima prin cuvinte preţuirea, stima faţă de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ Refl. A spune despre sine însuşi cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. ♢ Expr. (Fam.) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simţi? ♦ Refl. A face pe grozavul; a se grozăvi. [Pr.: -lă-u-] – Din lat. laudare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAGNA CUM LAUDE subst. (Livr.) Apreciere superlativă acordată la trecerea unui examen (de obicei de absolvire) în învăţământul universitar. – Expr. lat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LĂUDÁT, -Ă, lăudaţi, -te, adj. Care a fost preţuit, apreciat prin cuvinte elogioase. [Pr.: lă-u-] – V. lăuda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LĂUDÁ láud tranz. (persoane, lucruri, fapte) A declara demn de admiraţie şi preţuire, scoţând în evidenţă calităţile, realizările, avantajele. [Sil. lă-u-] /<lat. laudare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE LĂUDÁ mă láud intranz. A spune cuvinte de laudă despre sine însuşi. /<lat. laudare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lăudá (láud, lăudát), vb. – 1. A elogia, a admira. – 2. (Refl.) A se făli. – 3. (Refl.) A se crede, a fi încrezut. – Mr. alavdu, alăvdare. Lat. laudāre (Puşcariu 953; Candrea-Dens., 962; REW 4938; DAR; Pascu, I, 31), cf. alb. lëvdoń (Philippide, II, 645), it. lodare, prov. lauzar, fr. louer, cat. lloar, sp. loar, port. louvar. – Der. laudă, s.f. (elogiu, lăudare, îngîmfare), postverbal sau direct din lat. laudem, cf. alb. laft, sp., port. loa; lăudoare, s.f. (înv., elogiu, laudă), din lat. pop. laudōrem (Candrea-Dens., 966); lăudărie, s.f. (înv., îngîmfare); lăudăroş(en)ie, s.f. (îngîmfare); lăudăciune, s.f. (înv., elogiu), din lat. laudatiōnem; lăudător (var. înv. lăudătoriu), adj. (elogios), din lat. laudatōrius (REW 4939); lăudăros (var. Banat lăuduros), adj. (îngîmfat); lăudabil, adj., după it. laudabile; prealăuda, vb. (înv., a se lăuda), după sl. pohvaliti.
(Dicţionarul etimologic român)

MAGNA CUM LAUDE loc. adv. Apreciere foarte bună pentru obţinerea unui titlu universitar. [< lat. magna cum laude].
(Dicţionar de neologisme)

mágna cum láude s.f. Apreciere superlativă acordată la trecerea unui examen în învăţământul universitar. (< lat. magna cum laude)
(Marele dicţionar de neologisme)

cum laude loc. lat. – V. magna cum laude.
(Alte dicţionare)

lăudá vb. (sil. lă-u-), ind. prez. 1 láud, 3 sg. şi pl. láudă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LĂUDÁ vb. 1. v. glorifica. 2. v. preamări. 3. v. mândri. 4. v. îngâmfa.
(Dicţionar de sinonime)

LĂUDÁT adj. 1. v. preamărit. 2. binecuvântat, glorificat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. (~ zi a Unirii!)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) lăuda ≠ a (se) critica
(Dicţionar de antonime)

A lăuda ≠ a admonesta, a bârfi, a blama, a denigra, a huli, a ponegri
(Dicţionar de antonime)

Lăudatcriticat
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: la lau laud lauda

Cuvinte se termină cu literele: at dat udat audat