lăută dex - definiţie, sinonime, conjugare
LĂÚT s.n. (Pop.) Acţiunea de a (se) la3; spălat (pe cap); lăutoare. – V. la3.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LĂÚTĂ, lăute, s.f. Instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza; p. gener. instrument muzical cu coarde. [Var.: alăútă s.f.] – Din tc. lâuta, ngr. laúto.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LĂÚT//Ă ~e f. 1) Instrument muzical cu coarde, cu gâtul încovoiat şi cutia de rezonanţă foarte bombată. 2) Orice instrument muzical cu coarde. /<turc. lâuta, ngr. lauta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lăútă (-te), s.f. – Instrument muzical. – Var. alăută. Tc. lauta, din arab. al ’ūd (T. Papahagi, GS, VII, 294), cf. ngr. λαοῦτο, bg. lauta, alb. lavut, it. liuto (calabr. lautu), fr. luth, sp. laud, port. alaude, germ. Laute. Der. lăutar, s.m. (muzicant ţigan, violonist etc.; trîntor, bărzăun), cu var. alăutar, (a)lăutaş; lăutăreasă, s.f. (nevastă de muzicant; dans specific); lăutăresc, adj. (caracteristic lăutarilor); lăutăreşte, adv. (ca lăutarii; după ureche, fără să fi învăţat muzică). Din rom. provin ţig. labutaris „muzicant, violonist” şi probabil bg. lautar (Capidan, Raporturile, 232).
(Dicţionarul etimologic român)

lăút s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lăútă s. f., pl. lăúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LĂÚT adj. v. spălat.
(Dicţionar de sinonime)

LĂÚT s. v. spălare, spălat.
(Dicţionar de sinonime)

LĂÚTĂ s. v. scripcă, vioară, violină.
(Dicţionar de sinonime)

LĂÚTĂ s. v. luth.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: la lau laut

Cuvinte se termină cu literele: ta uta auta