lăutar dex - definiţie, sinonime, conjugare

lăutar

[Sinonime]
LĂUTÁR, lăutari, s.m. Muzicant popular care cântă la un instrument cu coarde sau, p. gener., la orice instrument, de obicei dintr-un taraf; scripcar. [Pr.: lă-u-] – Lăută + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LĂUTÁR ~i m. 1) Muzicant care cântă la lăută. 2) Muzicant popular care cântă la un instrument cu coarde sau la orice instrument din componenţa unui taraf. [Sil. lă-u-] /lăută + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LĂUTAR, lăutari, s.m. Muzicant (semi) profesionist, care vehiculează artizanal si pe calea oralităţii un repertoriu cu origini dintre cele mai variate. Termenul provine din alăutar (alăuta din arabul al\' âd). Lăutarii erau instrumentişti (cântau la vioară, violoncel, contrabas, cobză, tambal, nai, fluier, saxofon, clarinet, taragot, trompetă, acordeon etc.) care alcătuiau tarafuri de diferite mărimi şi componenţe, în funcţie de zona folclorică. Datorită activităţii lor, având un caracter itinerant, ei au fost asemănaţi cu jongleurii, menestrelii, goliarzii, skomorhii, skoldeii, spielleutes. În Ţările Româneşti ei erau organizaţi ca meseriaşi, având în fruntea lor un staroste. În Moldova, cel mai renumit era Barbu Lăutarul – starostele şi cobzarul, care a trăit între anii 1780 si 1860, la Iaşi. (Dicţionar de termeni muzicali, coordonator Zeno Vancea; Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1984, pag. 264).
(Alte dicţionare)

lăutár s. m. (sil. lă-u-), pl. lăutári
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LĂUTÁR s. scripcar, violonist, viorist, (pop.) diblar, (Transilv. şi Maram.) ceteraş, (prin Transilv.) highidiş, (prin vestul Transilv.) igreţ, (depr.) scârţac. (E ~ într-un taraf.)
(Dicţionar de sinonime)

LĂUTÁR s. v. trântor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: la lau laut lauta

Cuvinte se termină cu literele: ar tar utar autar