labiată dex - definiţie, sinonime, conjugare

labiată

labiat labiată
LABIÁT, -Ă, labiaţi, -te, adj. (Despre corole şi calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, aşezaţi unul deasupra altuia ca nişte buze. ♦ (Despre plante) Care are corola şi caliciul de forma definită mai sus. ♦ (Substantivat, f.pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze opuse şi cu flori în inflorescenţe compuse; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-at] – Din fr. labié.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LABIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) (despre corole şi calicii) Care are forma unei pâlnii cu margi-nea tăiată în doi lobi aşezaţi unul peste altul ca nişte buze. [Sil. -bi-at] /<fr. labié
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LABIÁT//Ă ~e f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, cu tulpina în patru muchii, cu frunze opuse şi cu flori în inflorescenţe compuse, bogate în uleiuri eterice (reprezentanţi: levănţica, izma, urzica-moartă etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. labilé
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LABIÁT, -Ă adj. (Bot.; despre corolă, caliciu) Prevăzut cu o prelungire (labium). // s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, gamopetale cu corolele bilabiate; (la sg.) plantă din această familie. [< germ. Labiaten, cf. fr. labié].
(Dicţionar de neologisme)

LABIÁT, -Ă I. adj. (despre corolă, caliciu) prevăzut cu labii. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, gamopetale, erbacee sau semiarbuşti, cu corolele bilabiate. (< fr. labié/es/)
(Marele dicţionar de neologisme)

labiát adj. m. (sil. -bi-at), pl. labiáţi; f. sg. labiátă, pl. labiáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

labiátă s. f., pl. labiáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: la lab labi labia labiat

Cuvinte se termină cu literele: ta ata iata biata abiata