labirint dex - definiţie, sinonime, conjugare

labirint

[Sinonime]
LABIRÍNT, labirinturi, s.n. 1. Construcţie cu un mare număr de camere şi de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal. ♦ Grup decorativ de arbuşti care alcătuiesc alei întortocheate. ♦ Fig. Încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate; p. ext. problemă, situaţie încurcată, fără ieşire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere şi compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalaţii pentru a lungi parcursul unui fluid şi a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavităţilor (şi a organelor) care formează urechea internă. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LABIRÍNT ~uri n. 1) Edificiu constituit dintr-un număr mare de camere, aşezate astfel, încât ieşirea poate fi găsită cu mare dificultate. 2) fig. Problemă, situaţie extrem de încurcată. 3): ~ membranos totalitate a cavităţilor care formează urechea internă. /<fr. labyrinthe, lat. labyrinthus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

labirínt (labirínturi), s.n. – Dedal. – Var. (înv.) lavirint. Fr. labyrinthe, şi înainte (sec. XVII) direct din gr. λαβύρινθος (Gáldi 205).
(Dicţionarul etimologic român)

LABIRÍNT s.n. 1. Edificiu cu foarte multe încăperi şi galerii (asemănător edificiului mitic construit de către Dedal în Creta), în care orientarea este foarte dificilă. ♦ Grădină ornamentală din benzi înguste de arbuşti dispuse într-o înlănţuire care creează posibilitatea de rătăcire. ♦ (Fig.) Lucru încâlcit, încurcat. 2. Dispozitiv folosit în diverse instalaţii pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung în scopul de a-i micşora viteza. 3. Parte a urechii interne, formată din cavităţi sinuoase. [Pl. -turi, -te. / cf. fr. labyrinthe, lat. labyrinthus, gr. labyrinthos].
(Dicţionar de neologisme)

LABIRÍNT1 s. n. 1. construcţie cu foarte multe încăperi şi galerii în care orientarea este dificilă. ♢ grădină ornamentală din benzi înguste de arbuşti. 2. dalaj meandric în unele catedrale din evul mediu, pe care credincioşii trebuiau să-l urmeze ca pe un drum de expiere. 3. joc de inteligenţă care cere a găsi ieşirea dintr-o reţea de linii întortocheate. ♢ joc constând dintr-un cub din plastic transparent, din 64 de cămăruţe, la care unii pereţi au câte un orificiu ce lasă să treacă o bilă de metal. 4. (fig.) încurcătură, încâlceală datorată unor dificultăţi, unei proceduri. ♢ situaţie încurcată, fără ieşire. 5. dispozitiv folosit în diverse instalaţii pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung, în scopul de a-i micşora viteza. 6. parte a urechii interne, formată din cavităţi sinuoase. (< fr. labyrinthe, lat. labyrinthus)
(Marele dicţionar de neologisme)

LABIRINT2(O)- elem. „labirint”. (< fr. labyrinth/o/-, cf. lat. labyrinthus, gr. labyrinthos)
(Marele dicţionar de neologisme)

labirínt s. n., pl. labirínturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LABIRÍNT s. (livr.) dedal.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: la lab labi labir labiri

Cuvinte se termină cu literele: nt int rint irint birint