lacheu

LACHÉU, lachei, s.m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din fr. laquais.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LACHÉ//U ~i m. 1) Servitor la curţile boiereşti; valet; fecior. 2) fig. Persoană josnică şi servilă; slugoi. /<fr. laquais
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lachéu (lachéi), s.m. – Valet. Fr. laquis, cf. it. lacchè, rus. lakej (Sanzewitsch 205).
(Dicţionarul etimologic român)

LACHÉU s.m. 1. Fecior, servitor îmbrăcat în livrea (în casele aristocrate feudale şi burgheze). 2. (Fig.; peior.) Servitor, unealtă a intereselor cuiva (mai ales a claselor stăpânitoare). [< fr. laquais].
(Dicţionar de neologisme)

LACHÉU s. m. 1. servitor îmbrăcat în livrea. 2. (fig.) om slugarnic, servil. (< fr. laquais)
(Marele dicţionar de neologisme)

lachéu s. m., art. lachéul; pl. lachéi, art. lachéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
LACHÉU s. v. valet.
(Dicţionar de sinonime)

LACHÉU s. v. slugoi.
(Dicţionar de sinonime)