lacrimă dex - definiţie, sinonime, conjugare
LÁCRIMĂ, lacrimi, s.f. 1. Secreţie lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezeşte suprafaţa globilor oculari şi care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ♢ Expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. ♦ Fig. Strop, picătură. 2. (La pl.) Plâns. Expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioşare, de emoţie etc. [Var.: (pop.) lácrămă s.f.] – Lat. lacrima.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LĂCRIMÁ, lăcrimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre oameni) A-i curge lacrimile (de durere, jale, înduioşare etc.); a plânge (uşor), a lăcrima. 2. Intranz. şi refl. (Despre ochi) A se umple (continuu) de lacrimi (ca urmare a unei dureri, a înduioşării, a unei boli etc.); a (se) înlăcrima. [Var.: lăcrămá vb. I.] – Din lat. lacrimare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÁCRIM//Ă ~i f. 1) Lichid incolor secretat de glandele lacrimale, care umezeşte ochii. ♢ Cu ~i în ochi gata-gata să plângă. În ~i plângând (de durere). 2) Strop, picătură din acest lichid. [G.-D. lacrimii] /<lat. lacrima
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A LĂCRIM//Á ~éz intranz. 1) (despre oameni) A plânge (uşor) cu lacrimi; a fi năpădit de lacrimi. 2) (despre ochi) A secreta încontinuu lacrimi (din cauza unei dureri sau a unor emoţii); a se umple de lacrimi. [Sil. lă-cri-] /<lat. lacrimare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lácrimă (lácrimi), s.f. – Strop de lichid secretat de ochi. – Var. lacrămă. Mr. lacrimă, lacîrmă, megl. lacrimă. Lat. lacrĭma (Puşcariu 931; Candrea-Dens., 938; REW 4824; DAR), cf. it., sp., port. lagrima, prov. lagrema, fr. larme. – Der. lăcrima, (mr., megl. lăcrămare), vb. (a scoate lacrimi, a avea lacrimi în ochi, a plînge; pop., a reclama), cu ultimul sens prin confuzie cu a reclama (după Puşcariu 933; Candrea-Dens., 939 şi DAR, lăcrima reprezintă direct lat. lacrĭmāre); lăcrimitor, adj. (înv., jalnic); lăcrimătură, s.f.; lăcrimioară, s.f. (lacrimă mică; mărgăritel; Convallaria maialis); lăcrimiţă, s.f. (dim., planta Maianthemum bifolium); lăcrimos (mr. lăcrimos, lăcărmos), adj., cf. it., sp., port. lagrimoso, prov. lagremos (după Puşcariu 933 şi Candrea-Dens., 940, direct din lat. lacrĭmosus); lăcrimicios, adj. (care produce lacrimi); înlăcrima, vb. ; înlăcrimat, adj. (cu lacrimi; împestriţat cu lînă); lăcrimătură, s.f.; lăcrămaţie, s.f. (reclamaţie), prin confuzie cu reclamaţie. – Der. neol. lacrimal, adj.; lacrimatoriu, s.n.; lacrimogen, adj.
(Dicţionarul etimologic român)

LÁCRIMA CHRÍSTI s.n. Vin alb ambrat, foarte limpede şi puţin aromat, din regiunile Campaniei (Italia). [< it. lacrima Christi].
(Dicţionar de neologisme)

lácrimă s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. lácrimii; pl. lácrimi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lăcrimá vb (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. lăcriméz, 3 sg. şi pl. lăcrimeáză; con. prez. 3 sg. şi pl. lăcriméze
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LÁCRIMĂ s. 1. strop. (O ~ i se scurgea pe obraz.) 2. (la pl.) (rar) apă. (Un potop de ~ i-a inundat faţa.) 3. v. plâns.
(Dicţionar de sinonime)

LĂCRIMÁ vb. v. plânge.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: la lac lacr lacri lacrim

Cuvinte se termină cu literele: ma ima rima crima acrima