LACTESCÉN//T ~tă (~ţi, ~te) (despre unele plante) Care conţine un suc lăptos. /<fr. lactescent, lat. lactescens
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LACTESCÉNŢĂ s.f. Stare a unui lichid lactescent. [< fr. lactescence].
(Dicţionar de neologisme)
LACTESCÉNT, -Ă adj. Care conţine un suc lăptos. [Cf. fr. lactescent, lat. lactescens].
(Dicţionar de neologisme)
LACTESCÉNŢĂ s. f. stare a unui lichid lactescent. (< fr. lactescence)
(Marele dicţionar de neologisme)
LACTESCÉNT, -Ă adj. care conţine un suc lăptos. (< fr. lactescent, lat. lactescens)
(Marele dicţionar de neologisme)
lactescénţă s. f., pl. lactescénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
lactescént adj. m., pl. lactescénţi; f. sg. lactescéntă, pl. lactescénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LACTESCÉNŢĂ s.f. Stare a unui lichid lactescent. [< fr. lactescence].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar de neologisme)
LACTESCÉNŢĂ s. f. stare a unui lichid lactescent. (< fr. lactescence)
(Marele dicţionar de neologisme)
LACTESCÉNT, -Ă adj. care conţine un suc lăptos. (< fr. lactescent, lat. lactescens)
(Marele dicţionar de neologisme)
lactescénţă s. f., pl. lactescénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
lactescént adj. m., pl. lactescénţi; f. sg. lactescéntă, pl. lactescénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)