laie dex - definiţie, sinonime, conjugare
LA1 prep. A. I. (Introduce complemente circumstanţiale de loc sau atribute care arată locul) 1. (Complementul indică direcţia sau ţinta unei mişcări, a unei acţiuni) S-a dus la el. 2. (Complementul indică limita în spaţiu) Apa i-a ajuns la umeri. 3. (Complementul indică distanţa) Cade la doi metri de casă. 4. (Complementul indică locul, poziţia unde are loc o acţiune, o stare) Locuieşte la munte. ♦ (Atributul indică poziţia) Han la drumul mare. II. (Introduce un complement circumstantial de timp) 1. (Complementul indică perioada, momentul, ocazia în prezent, tercut sau viitor) Plecăm la începutul primăverii. ♢ Expr. La mulţi ani ! = (ca urare făcută cuiva, de obicei cu prilejul aniversării zilei de naştere) îţi doresc să trăieşti încă mulţi ani ! 2. (Complementul indică periodicitatea) Festivalul are loc o dată la doi ani. III. (Introduce un complement circumstanţial de scop) S-a dus la vânătoare. ♢ Loc. adv. (Pop. şi fam.) La ce ? = în ce scop ? ce rost are ? IV. (Introduce un complement circumstanţial de cauză) Tresărea la orice zgomot. V. (Introduce un complement circumstanţial de mod) Caii aleargă la galop. ♢ Expr. La preţ (sau la preţul) de... = cu preţul, contra preţului; în schimbul preţului... ♦ (Complementul indică măsura) Mătasea se vinde la metru. VI. (Introduce un complement circumstanţial instrumental) Cântă la pian. VII. (Introduce un complement circumstanţial de relaţie) Este rău la suflet. VIII. (Introduce un complement indirect) Nu răspunzi la întrebări. IX. 1. (Cu valoare de num. nehot., exprimă o cantitate mare) Bea la apă. 2. (Adverbial) Cam, aproximativ, circa. Erau la 30 de oameni. B. (În prepoziţii compuse) I. De la. 1. (Introduce un complement circumstanţial de loc care indică punctul de plecare al unei acţiuni în spaţiu) Coboară de la munte. 2. (Introduce un complement circumstanţial de timp care indică punctul de plecare al unei acţiuni în timp) Doarme de la prânz. ♢ Loc. adv. De la o vreme = începând cu un moment dat, după un timp, într-un târziu. 3. (Introduce un complement circumstanţial de mod; în loc. adj.) De la sine = fără ajutorul sau intervenţia nimanui. 4. (Introduce un complement indirect) De la cine ai primit scrisoarea ? 5. (Introduce un atribut care indică locul existenţei, provenienţa sau apartenenţa) Flori de la munte. Degetele de la mână. 6. (Introduce un atribut care indică timpul) Şedinţa de la ora 12. II. Pe la. (Dă o nuanţă de aproximaţie) 1. (Introduce un complement circumstanţial de loc) Vino pe la noi. 2. (Introduce un complement circumstanţial de timp) Pleacă pe la amiază. III. Până la. 1. (Introduce un complement circumstanţial de timp) Aşteaptă până la vară. 2. (Introduce un complement circumstanţial de loc) Îl conduce până la uşă. 3. (Introduce un complement circumstanţial de mod) Îi chinuieşte până la exasperare. ♢ Expr. Până la unul = absolut toţi. – Lat. illac.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LA2 s.m. invar. Treapta a şasea din gama do major; sunetul şi nota corespunzătoare. – Din it. la.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LA3, lau, vb. I. Tranz. şi refl. (Pop.) A (se) spăla (pe cap); A (se) scălda, a (se) îmbăia. ♢ Compus: lă-mă-mamă subst. = om prost, lălâu. [Prez. ind.: lau, lai, lă, lăm, laţi, lau] – Lat. lavare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LAI, LÁIE, lăi, adj. (Pop.) Negru sau negru amestecat cu alb. ♢ Expr. Că e laie, că-i bălaie sau ba e laie, ba-i bălaie = ba una, ba alta; aşa şi pe dincolo. Ori laie, ori bălaie = ori una, ori alta; alege! Nici laie, nici bălaie = nici aşa, nici aşa. – Cf. alb. l a j a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÁIE s.f. 1. Ceată de ţigani (nomazi). 2. Ceată dezorganizată şi zgomotoasă (de copii, de oameni). – Cf. ucr., pol. l a j a, „haită de câini”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LA prep. 1) (exprimă un raport spaţial indicând direcţia) A pleca la oraş. 2) (exprimă un raport temporal, concretizând o perioadă, un interval de timp) Plecarea la ora patru. Vom vedea la primăvară. 3) (exprimă un raport modal) A merge la pas. Te întorci la fugă. 4) (exprimă un raport instrumental) A cânta la pian. 5) (exprimă destinaţia) Le-am comunicat la ai mei. 6) (exprimă o aproximaţie) Cam; aproape. S-au adunat la două sute de oameni. 7) (se foloseşte în componenţa prepoziţiilor compuse) Se întoarce de la serviciu. Vine pe la două şi ceva. /<lat. illac
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LA m. 1) A şasea treaptă din gama do major. 2) Sunetul şi nota corespunzătoare. /<it. la
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A LA lau tranz. pop. (persoane) 1) A spăla (pe cap). 2) fig. fam. A muia din toate părţile; a uda în întregime; a scălda. ♢ Lă-mă-mamă om mărginit la minte. /<lat. lavare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LAI láie (lăi) (mai ales despre lâna oilor) Care este de culoare neagră sau neagră-cenuşie; negru sau negru-cenuşiu. ♢ Nici laie, nici bălaie nici aşa, nici aşa. [Monosilabic] /cf. alb. laja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LÁIE f. 1) înv. Grup de ţigani nomazi. 2) pop. Ceată dezorganizată şi zgomotoasă de copii sau de oameni. /<pol., ucr. laja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

la prep. – 1. Spre, către, în direcţia (indică mişcarea). – 2. Pînă, înspre, aproape de (indică mişcarea şi poziţia). – 3. În, în apropiere (indică mişcarea şi poziţia). – 4. În. – 5. Acasă la, în casa lui. – 6. În privinţa, cu privire la; urît la faţă (Beldiman); se pricepea la cazane (Galaction). – 7. (Indică timpul); la nouă (Rebreanu). – 8. În timpul, pe durata (arată o coincidenţă temporală). – 9. Cu prilejul, cu ocazia, pentru; „nu iei şi-un curcan fript la drum?” (Alecsandri). – 10. Pe parcursul, în timpul (indică un obiectiv temporal). – 11. În faţa, faţă de (indică finalitatea); bun la Dumnezeu. – 12. (Formează dativul); să ne fie traiul bun la toţi romînii (Alecsandri). – 13. În jur de, aproximativ (în loc de ca la); sint la opt ani de cînd i sint detoriu (Doc. 1610). – 14. A (formează genitivul, cînd este însoţit de un numeral); ibovnică la doi veri (pop. Jarnik). – 15. Mult, de mai multe ori (exprimă în parte aceeaşi idee cu partitivul fr.); începuseră să-şi care la pumni (Rebreanu). – Mr., megl., istr. la. Lat. illac ad, formă întărită a prep. (Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 364; Puşcariu 929; REW 4265; Candrea-Dens., 933; Weigand, Jb., X, 437; Pascu, I, 105; cf. Moser 436). Întrebuinţările sînt în general cele ale prep. a, pe care a înlocuit-o aproape complet. Formarea dativului cu la (ca în rom. a), este paralelă formării cu art. encl., fără să se poată preciza regula de întrebuinţare; îţi spun ca la un frate (Creangă) este la fel de corectă, deşi poate mai puţin frecventă decît îţi spun ca unui frate. Se poate doar nota că dativul cu la pare să fie preferat cînd urmează după un alt dativ sau genitiv de acelaşi număr; chestiunea acordării drepturilor civile la femei (J. Bart), nu femeilor; şi că acest dativ apare cu la pare să indice o idee mai generală decît cealaltă formă. Pentru genitivul cu la, cf. a. Ultima folosire a lui la diferă de partitivul fr., întrucît indică o repetare frecventă a acţiunii verbale.
(Dicţionarul etimologic român)

la (láu, lăút), vb. – A spăla. – Mr. lau, lată, lare. Lat. lavāre (Puşcariu 954; REW 4951; DAR), cf. it. lavare, prov., sp., port. lavar, fr. laver. Înv., se pare că ar fi pierdut teren din sec. XVI, în faţa der. său a spăla; azi se foloseşte în regiunea muntoasă din Munt., în Mold. şi, în parte, în Trans., unde inf. său sună uneori a lăia. Cf. lături, lăun. Der. lăutoare, s.f. (spălat; spălătorie; Trans., spălător); lăutor, s.n. (înv.); lăutură, s.f. (spălat; baie; apă caldă pentru a spăla); nelăut, adj.; nelăuţi, vb. (Trans.). – Der. neol. lavabo(u), s.n., din fr. lavabo; lavoar, s.n., din fr. lavoir; lavabil, adj., din fr. lavable.
(Dicţionarul etimologic român)

lái (láie), adj. – 1. Sur, brumăriu, gri. – 2. De culoare închisă, negru. – Var. lău. Mr. laiu „negru”. Origine necunoscută. Explicaţiile încercate pînă acum nu par suficiente. A fost considerat ca provenind din alb. ljaj „roşcat, blond-auriu” (P. Papahagi, Jb., XII, 103), care ar putea reprezenta lat. flavus; dar, pe lîngă dificultăţile fonetice şi semantice, nu există alt ex. de cuvînt lat. intrat în rom. prin intermediul alb. După Pascu, Beiträge, 35 şi Pascu, I, 71 stă în locul lui *gălai, din lat. galla „gogoaşă de ristic”. Der., din gr. λάγειος „iepuraş” (Diculescu, Elementele, 440), este foarte neverosimilă. După Puşcariu, Dacor., V, 547-50 şi DAR, din lat. labes, „pată”, explicaţie puţin probabilă, deoarece în lat. acest sens este secundar (labes aparţine aceleiaşi familii cu labor), şi că în rom. sensul de „negru” este secundar (lai este culoarea gri natural a anumitor tipuri de lînă sau culoarea neagră amestecată cu alb sau cărunt). Anterior indoeurop., după Lahovary 332. Dacă se ţine cont de faptul că acest cuvînt se aplică numai la lînă, şi că indică o culoare naturală, aşa cum rezultă de la spălarea lînii (cf. fr. écru, sp. crudo, care de asemeni a ajuns să indice o culoare), ne-am putea gîndi la verbul la „a spăla”; dar der. nu este clară, şi rămîne neexplicată relaţia obscură cu bălăi. Cf. lăun. Din rom. provin ngr. λάίους (Murnu, Lehnw., 30), probabil alb. ljaj (Tiktin; DAR), sb. laja, slov. laja, lajka, ceh. lajka, rut. ljajistyi (Candrea, Elemente, 408).
(Dicţionarul etimologic român)

láie (lắi), s.f. – 1. Haită de cîini, mulţime de cîini. – 2. Şleahtă, ceată, hărmălaie. – 3. Şatră sau grup de ţigani care umblă sau trăiesc împreună. Sl., cf. ceh. laje, rut., pol. łaje „haită”, din sl. (sb.) lajati „a lătra” (Cihac, II, 164; Tiktin; DAR). – Der. lăieş, s.m. (ţigan nomad); lăieţ, s.m. (ţigan nomad; turnător în metal), rezultat dintr-o confuzie a cuvîntului anterior cu bg. lĕec „topitor, turnător”, de la leja „a topi, a turna”; lăeţesc, adj. (ţigănesc); lăeţească, s.f. (dans ţigănesc); lainic, adj. (nomad, vagabond, hoinar), cu suf. -nic (după Cihac, din mag. lajha „leneş”, slov. lajnati „a umbla cîntînd la vioară”; după DAR, în legătură cu rut. lan „leneş”; cf. Iordan, BF, IX, 147); lăinici, vb. (a rătăci, a hoinări); lăinicie, s.f. (lene).
(Dicţionarul etimologic român)

LA s.m. invar. (Muz.) 1. Treapta a şasea a gamei majore tip; sunetul şi nota corespunzătoare. 2. Coarda sau clapa unui instrument care redă sunetul acestei note. [< it. la].
(Dicţionar de neologisme)

LAI s.n. (Lit.) Poezie medievală cu caracter liric sau narativ. [Pron. le, pl. -uri. / < fr., engl. lai < cuv. celtic].
(Dicţionar de neologisme)

LA s. m. inv. (muz.) 1. treapta a şasea a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare. 2. coarda sau clapa unui instrument care redă acest sunet. (< it. la)
(Marele dicţionar de neologisme)

LAI s. n. poezie medievală cu caracter liric sau narativ, cu versuri scurte, în general de opt silabe, şi cu rimă plată. (< fr., engl. lai)
(Marele dicţionar de neologisme)

ála (lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

à la (fr.) prep. (à la Cluj)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

à la carte (fr.) [carte pron. cart] loc. adj., loc. adv.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

à la grecque (fr.) [grecque pron. grec] (grec-que) loc. adj., loc. adv.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

à la longue (fr.) [pron. alalõg] (lon-gue) loc. adj., loc. adv.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

à la russe (fr.) [pron. alarüs] loc. adj., aloc. adv.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

lă-mă-mámă s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

de la prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

de pe la prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

la prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

la s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

la vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lau, 2 sg. lai, 3 sg. lă, 1 pl. lăm, imper. 2 sg. la; conj. prez. 3 sg. şi pl. lea/léie/láie; imper. 2 sg. lă; ger. lând; part. lăút
(Dicţionar ortografic al limbii române)

la máximum loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

la mínimum loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

la o parte loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

la-la-la interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

până la prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pe la prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

la îndemână loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ca-la-Breáza s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Schimbárea la Fáţă s. pr. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lai adj. m., f. láie; pl. m. şi f. lăi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

láie s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CA-LA-BREÁZA s. breaza (art.), ungureasca (art.), de doi. (Dansul popular românesc ~.)
(Dicţionar de sinonime)

LA adv. v. aproape, aproximativ, cam, circa, vreo.
(Dicţionar de sinonime)

LA prep. 1. (local) asupra, către, înspre, spre, (înv.) despre, între, supra. (Îşi aţinteşte privirea ~ noi.) 2. (local) în. (Merge ~ vale.) 3. (cauzal) pentru. (Îl pedepsea ~ cea mai mică abatere.) 4. (final) (înv.) spre. (L-a condamnat ~ moarte.)
(Dicţionar de sinonime)

LA ŞCHIOPÍCĂ s. v. şotron.
(Dicţionar de sinonime)

LA vb. v. îmbăia, scălda, spăla.
(Dicţionar de sinonime)

LAI adj. negru. (Oaie, lână ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: la lai

Cuvinte se termină cu literele: ie aie