lama

LÁMA¹ s.m. invar. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia şi la calmuci). ♢ Marele lama sau Lama cel mare = şeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafaţa frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÁMA m. invar. Slujitor al cultului la popoarele care împărtăşesc budismul. ♢ Dalai- ~ mai-marele religiei budiste tibetane. /<fr. lama
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LAMÁ vb. I. tr. A găuri un material sau a-i netezi suprafaţa cu o unealtă în formă de lamă, care se roteşte în jurul unui ax. [< lamă].
(Dicţionar de neologisme)

LÁMA s.m. invar. Preot-călugăr budist din Tibet, din Mongolia etc. ♢ Marele lama = şeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. [< fr., tib. lama].
(Dicţionar de neologisme)

LÁMA¹ s. m. inv. preot-călugăr budist din Tibet, Mongolia etc. o marele ~ = dalai-lama. (< fr. lama)
(Marele dicţionar de neologisme)

LAMÁ² vb. tr. (tehn.) a găuri un material, a-i netezi suprafaţa cu o unealtă în formă de lamă, care se roteşte în jurul unui ax. (< fr. lamer)
(Marele dicţionar de neologisme)

láma (preot budist) s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)