lame dex - definiţie, sinonime, conjugare
LÁMĂ1, lame, s.f. 1. Placă subţire de metal, de material plastic etc., cu diverse întrebuinţări (în aparatura tehnică). ♦ Spec. Mică placă dreptunghiulară, subţire şi de obicei cu tăişuri pe ambele laturi lungi, care se montează la un aparat de ras. 2. Partea metalică şi tăioasă a unui instrument. 3. Placă mică şi subţire de sticlă pe care se aşază substanţele ce urmează a fi examinate la microscop. 4. Strat foarte subţire de lichid, liber sau cuprins între doi pereţi. – Din fr. lame.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÁMĂ2, lame, s.f. Gen de mamifere rumegătoare asemănătoare cu cămilele, dar mai mici şi fără cocoaşă, care trăiesc pe platourile înalte din America de Sud şi care, domesticite, sunt folosite ca animale de povară (Lama); animal care face parte din acest gen. – Din fr. lama.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LAMÉ, lameuri, s.n. Material textil din mătase, bumbac sau lână cu fire metalice. – Din fr. lamé.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÁM//Ă1 ~e f. 1) Parte ascuţită a unui instrument, a unei unelte de tăiat sau a unei arme albe; ascuţiş; tăiş; custură. 2) Placă dreptunghiulară de oţel, foarte subţire, de obicei cu două tăişuri, care se adaptează la un aparat de ras. 3) Placă mică şi subţire de sticlă pe care se aşază materialele ce urmează a fi examinate la microscop. [G.-D. lamei] /<fr. lame
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LÁM//Ă2 ~e f. Mamifer rumegător din America de Sud, înrudit cu cămila, dar fără cocoaşă, care, fiind domesticit, este folosit la transportarea greutăţilor. [G.-D. lamei] /<fr. lama
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LAMÉ ~uri n. Ţesătură de mătase sau din fibre sintetice ornată cu fire metalice fine în bătătură, având diferite întrebuinţări. /<fr. lamé
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lámă (láme), s.f. – 1. Tablă, foaie, placă de metal. – 2. Partea metalică tăioasă a unui instrument. – 3. Foiţă fină metalică (de ras). Fr. lame, parţial prin intermediul ngr. λάμα. Este omonim cu lama, s.m. (conducător religios), din fr. lama; şi cu lamă, s.f. (zool.) din fr. lama.
(Dicţionarul etimologic român)

LÁMĂ1 s.f. 1. Foaie metalică subţire. 2. Limba (unui cuţit, a unei custuri), fierul, partea de metal tăioasă a unui obiect. 3. Bucată subţire de sticlă pe care se aşază substanţele care trebuie examinate la microscop. 4. Strat foarte subţire de lichid. [< fr. lame, it. lama].
(Dicţionar de neologisme)

LÁMĂ2 s.f. Animal rumegător din familia cămilei, care trăieşte în regiunile de munte ale Americii de Sud. [< fr. lama, cf. peruv. llama].
(Dicţionar de neologisme)

LAMÉ s.n. Ţesătură de mătase, de bumbac sau de lână cu fire metalice fine în bătătură. [< fr. lamé].
(Dicţionar de neologisme)

LÁMĂ1 s. f. 1. foaie metalică subţire. 2. limba (unui cuţit), partea de metal tăioasă a unui obiect. 3. bucată subţire de sticlă pe care se aşază substanţele ce trebuie examinate la microscop. 4. strat foarte subţire de lichid. 5. val marin provocat de furtună. (< fr. lame)
(Marele dicţionar de neologisme)

LÁMĂ2 s. f. mamifer rumegător din familia camelidelor, care trăieşte pe platourile Americii de Sud. (< fr. lama, sp. llama)
(Marele dicţionar de neologisme)

LAMÉ s. n. ţesătură de mătase, bumbac sau lână cu fire metalice fine. (< fr. lamé)
(Marele dicţionar de neologisme)

lámă (placă, mamifer) s. f., g.-d. art. lámei; pl. láme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lamé s. n., art. laméul; (sorturi) pl. laméuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LÁMĂ s. 1. v. tăiş. 2. v. pânză.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: la lam

Cuvinte se termină cu literele: me ame