lamelare dex - definiţie, sinonime, conjugare
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LAMELÁRE, lamelări, s.f. Acţiunea de a lamela. – V. lamela.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LAMELÁR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. – Din fr. lamellaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LAMEL//Á ~éz tranz. (un material) A prelucra în lamele. /Din lamelă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LAMELÁR ~ă (~i, ~e) Care are formă de lamele. /<fr. lamellaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LAMELÁ vb. I. tr. (Constr., tehn.) A supune operaţiei de lamelare; a forma un material în lamele. [Cf. it. lamellare].
(Dicţionar de neologisme)

LAMELÁRE s.f. (Constr.) Operaţia de asamblare într-un bloc a mai multor lamele în scopul obţinerii unor elemente de construcţie mai mari sau mai rezistente; lamelaţie. [< lamela].
(Dicţionar de neologisme)

LAMELÁR, -Ă adj. Care se desface în lamele, cu structură în formă de lamele. [Cf. fr. lamellaire].
(Dicţionar de neologisme)

LAMELÁ vb. tr. a prelucra un material în lamele (1). (< it. lamellare)
(Marele dicţionar de neologisme)

LAMELÁR, -Ă adj. cu structură în formă de lamele. (< fr. lamellaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

lamelá vb., ind. prez. 1 sg. lameléz, 3 sg. şi pl. lameleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lameláre s. f., g.-d. art. lamelării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lamelár adj. m., pl. lamelári; f. sg. lameláră, pl. lameláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LAMELÁR adj. lamelat, (rar) lamelos. (Structură ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: la lam lame lamel lamela

Cuvinte se termină cu literele: re are lare elare melare