lamelă

LAMÉLĂ, lamele, s.f. 1. Mică placă subţire de metal, de sticlă sau de lemn, cu diferite întrebuinţări tehnice. 2. Foiţă subţire în structura unor corpuri sau a unor organe. – Din fr. lamelle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LAMÉL//Ă ~e f. 1) Placă mică şi subţire de sticlă, de metal sau de lemn, având diferite întrebuinţări tehnice; lamă mică. 2) Foiţă subţire care separă structuri ale ţesuturilor vegetale sau animale. /<fr. lamelle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LAMÉLĂ s.f. 1. Plăcuţă subţire de sticlă, de metal sau de lemn; lamă mică. 2. (Biol.) Lamă subţire de ţesut osos. ♦ Expansiune celulară în formă de lamă. [< fr. lamelle, cf. lat. lamella].
(Dicţionar de neologisme)

LAMÉLĂ s. f. 1. plăcuţă subţire de sticlă, de metal sau de lemn; lamă mică. 2. lamă subţire de ţesut osos. ♢ expansiune celulară în formă de lamă. (< fr. lamelle, lat. lamella)
(Marele dicţionar de neologisme)

lamélă s. f., g.-d. art. lamélei; pl. laméle
(Dicţionar ortografic al limbii române)