lamenta

LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos şi adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE LAMENT//Á mă ~éz intranz. A-şi exprima nemulţumirea, suferinţa, durerea prin cuvinte; a se văicări; a se tângui. /<fr. lamenter, lat. lamentari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LAMENTÁ vb. I. refl. A se tângui, a se văicări. [< fr. lamenter, it. lamentare].
(Dicţionar de neologisme)

LAMENTÁ vb. refl. a se tângui, a se văicări. (< fr. lamenter, lat. lamentari)
(Marele dicţionar de neologisme)

lamentá vb., ind. prez. 1 sg. lamentéz, 3 sg. şi pl. lamenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
LAMENTÁ vb. 1. v. văita. 2. v. geme. 3. v. smiorcăi.
(Dicţionar de sinonime)