lamentare dex - definiţie, sinonime, conjugare
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos şi adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LAMENTÁRE, lamentări, s.f. Acţiunea de a se lamenta şi rezultatul ei; tânguire, văicăreală, lamentaţie. – V. lamenta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE LAMENT//Á mă ~éz intranz. A-şi exprima nemulţumirea, suferinţa, durerea prin cuvinte; a se văicări; a se tângui. /<fr. lamenter, lat. lamentari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LAMENTÁ vb. I. refl. A se tângui, a se văicări. [< fr. lamenter, it. lamentare].
(Dicţionar de neologisme)

LAMENTÁRE s.f. Acţiunea de a se lamenta şi rezultatul ei; lamentaţie, jeluire. [< lamenta].
(Dicţionar de neologisme)

LAMENTÁ vb. refl. a se tângui, a se văicări. (< fr. lamenter, lat. lamentari)
(Marele dicţionar de neologisme)

lamentá vb., ind. prez. 1 sg. lamentéz, 3 sg. şi pl. lamenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lamentáre s. f., g.-d. art. lamentării; pl. lamentări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LAMENTÁ vb. 1. v. văita. 2. v. geme. 3. v. smiorcăi.
(Dicţionar de sinonime)

LAMENTÁRE s. v. văitat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: la lam lame lamen lament

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare entare