lană dex - definiţie, sinonime, conjugare
LẤNĂ, (3) lânuri s.f. 1. Părul lung şi moale care acoperă corpul unor animale, mai ales al oilor, şi care se prelucrează pentru obţinerea de fibre. ♦ Cantitate de lână (1) scoasă după tunsoare de pe o oaie. 2. (În sens larg) Fibră naturală de origine animală, cu proprietăţi textile, folosită la fabricarea şi confecţionarea ţesăturilor, a tricotajelor şi a pâslelor. ♢ Loc. adj. Lână în lână = a) (despre ţesături) care are urzeala şi bătătura din lână; b) fig. de calitate superioară; veritabil, autentic. ♦ Lână artificială = fibră textilă obţinută din cazeină, având aspectul şi unele proprietăţi asemănătoare cu lâna (2). Lână regenerată = fibră provenită din zdrenţe de stofe şi tricoturi, din rebuturi şi deşeuri de fabricaţie, prin a căror destrămare şi cardare, în amestec cu lâna obişnuită, se obţin ţesături şi pâsle. 3. (La pl.) Varietăţi de lână (2); obiecte de lână. 4. (În sintagma) Lână de lemn = produs constituit din fâşii subţiri de lemn uscat, tăiat în maşini speciale, folosit la fabricarea plăcilor uşoare de construcţie, ca material izolant, în tapiţerie, pentru ambalaje etc. – Lat. lana.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÂN//Ă1 ~i f. 1) Păr moale şi lung care acoperă corpul unor animale, mai ales al oilor, şi care, prelucrat, se transformă în fibre textile. ~ ţigaie. ♢ ~ în ~ a) se spune despre ţesături care au urzeala şi bătătura din lână curată; b) care este foarte bun, de calitate superioară. 2) mai ales la pl. Cantitate de astfel de păr tuns o dată de pe o oaie. [G.-D. lânii] /<lat. lana
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LÂN//Ă2 ~uri f. Varietate de fibre textile din părul moale şi lung al unor animale, folosite la ţesut şi împletit. /<lat. lana
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LÁNĂ, lane, s.f. (Reg.) Stinghia de jos a jugului.
(Dicţionarul limbii române moderne)

lînă (lấnuri), s.f. – 1. Păr de animal. – 2. Lînă de oaie (tunsă). – 3. (Arg.) Păr (încălcit). – Mr. lînă, megl. lǫnă, istr. lărę. Lat. lana (Puşcariu 974; Candrea-Dens., 991; REW 4875; DAR), cf. it., prov., sp. lana, fr. laine, port. lãa. Pl. are valoare colectivă. Der. lîneaţă, s.f. (lînă de proastă calitate); lînică, s.f. (lînă colorată pentru brodat); lînar, s.m. (negustor de lînă); lînărie, s.f. (magazin şi marfă); lînărică (var. lînăriţă), s.f. (plantă, Filago germanica); lînos, adj. (cu aspect de lînă, păros); lînoşi, vb. refl. (a se jumuli pluşul sau o ţesătură de lînă); deslînat, adj. (scămoşat; rău redactat).
(Dicţionarul etimologic român)

-LÁNĂ Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) lână”. [< it., fr. lani-, cf. lat. lana].
(Dicţionar de neologisme)

-LÁNĂ elem. lan(i)-.
(Marele dicţionar de neologisme)

lână s. f., g.-d. art. lânii; (cantitatea de lână tunsă de pe mai multe oi) pl. lâni/ (varietăţi de lână) lânuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lâna-broáştei (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LÂNĂ ARTIFICIÁLĂ s. v. lanital.
(Dicţionar de sinonime)

LÂNA-BROÁŞTEI s. v. mătasea-broaştei.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: la lan

Cuvinte se termină cu literele: na ana