langoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
LÂNGOÁRE s.f. v. lingoare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

lîngoáre (lângóri), s.f. – 1. Boală, suferinţă. – 2. Tifos, febră tifoidă. – Var. lingoare, lungoare. Mr. lîngoare, lungoare, megl. lăngoare. Lat. languōrem (Puşcariu 980; Candrea-Dens., 1001; REW 4891; DAR), păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 169). Pentru semantism, cf. Şeineanu, Semasiol., 189. Este cuvînt comun (ALR, I, 111); var. se explică prin încrucişare cu lingere sau cu lung. Cf. şi lînced. – Der. lînguros, adj. (bolnăvicios, slab), dublet al neol. languros, adj. (galeş), din fr. langoureux. Lînji, vb. (a lîncezi), cuvînt rar, pe care Puşcariu 982 îl crede der. de la un lat. *languῑre, pare să rezulte dintr-o confuzie cu tînji. Lungurică, s.f. (plantă, Galeopsis Tetrahit), stă în loc de *lîngurică (Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)

LANGOÁRE s.f. (Rar) Privire galeşă şi tristă. ♦ Apatie, moleşeală. [Cf. fr. langueur, it. languore].
(Dicţionar de neologisme)

LANGOÁRE s. f. privire galeşă şi tristă. ♢ apatie, moleşeală. (< fr. langueur)
(Marele dicţionar de neologisme)

lângoáre s. f., pl. lângóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

langoáre s. f., g.-d. art. langoárei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MINTA LÂNGÓRII s. v. izma broaştei, menta broaştei.
(Dicţionar de sinonime)

LÂNGOÁRE s. v. afecţiune, boală, maladie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: la lan lang lango langoa

Cuvinte se termină cu literele: re are oare goare ngoare