lapidă

LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LAPID//Á ~éz tranz. livr. (persoane) A omorî prin lovituri de pietre (drept pedeapsă sau ca răzbunare). /<fr. lapider, lat. lapidare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LAPIDÁ vb. I. tr. A lovi, a omorî cu pietre (pe cineva). / < fr. lapider, cf. lat. lapidare < lapis – piatră].
(Dicţionar de neologisme)

LAPIDÁ vb. tr. a arunca cu pietre în cineva (ca pedeapsă sau răzbunare): a ucide cu pietre (pe cineva). (< fr. lapider, lat. lapidare)
(Marele dicţionar de neologisme)

LAPÍDĂ s. f. 1. lespede, piatră funerară. 2. piatră comemorativă (pe o casă). (< it. lapida)
(Marele dicţionar de neologisme)

lapidá vb., ind. prez. 1 sg. lapidéz, 3 sg. şi pl. lapideáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lapídă s. f., pl. lapíde
(Dicţionar ortografic al limbii române)