larga dex - definiţie, sinonime, conjugare
LARG, -Ă, (I) largi, adj. (II) larguri, s.n. I. Adj. 1. Care ocupă o suprafaţă mare, care este extins în toate direcţiile; întins, vast. ♢ Expr. În lumea largă = a) în locuri depărtate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ♢ Loc. adv. Pe larg = în mod amplu, amănunţit. ♦ (Despre recipiente sau cavităţi) Cu dimensiunea transversală mare; p. ext. cuprinzător, încăpător. ♢ Expr. Mână largă, se zice despre un om generos sau cheltuitor. ♦ (Despre veşminte) De o croială bogată, care permite mişcarea liberă a corpului; care este prea mare faţă de dimensiunile unei persoane. ♢ Expr. A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic. ♦ (Despre gesturi, mişcări etc.) Desfăşurat în toată amploarea. ♦ Fig. Care nu este meschin, care este liber, generos, înaintat. Vederi largi. II. S.n. 1. (Articulat; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafaţă) Întreaga suprafaţă (a unui loc); partea mai largă (a unui loc). ♦ Loc pe mare depărtat de ţărm. ♢ Loc. adv. În larg = departe de ţărm, pe apă. 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcţiile; întindere mare, spaţiu vast. ♢ Expr. A fi (sau a se simţi) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simţi) în deplină libertate, nestingherit. – Lat. largus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LAR//G1 ~gă (~gi) 1) Care se întinde pe o suprafaţă mare; care are limite extinse; vast; întins. ♢ În lumea ~gă pe diferite meleaguri; în depărtări. 2) Care permiteîncapă mult; încăpător; spaţios. Vas ~. Cameră ~gă. ♢ A descrie (sau a povesti) pe ~ a descrie sau a povesti cu lux de amănunte; amănunţit. Mână ~gă darnic; generos. Vederi ~gi cunoştinţe profunde şi receptive faţă de nou, faţă de progres. /<lat. largus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LARG2 ~uri n. 1) Suprafaţă mare; lărgime. ♢ În ~ în mare; departe de ţărm. 2) Loc deschis care se întinde departe în toate direcţiile. ♢ A fi (sau a se simţi) în ~ul său a fi (sau a se simţi) în deplină libertate, nestingherit. /<lat. largus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A LAR//GÁ ~ghéz tranz. (balasturi, lesturi, paraşutişti) A desprinde dintr-o aeronavă în zbor lăsând să cadă. /<fr. larquer, it. largare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

larg (lárgă), adj. – 1. Lat. – 2. Spaţios, extins. – 3. Liber, vast, comod, încăpător. – 4. Amplu, maiestuos. – 5. Liberal, generos. – 6. (Adv.) În mod amplu, cu lărgime, comod. – 7. (S.n.) Lărgime, lăţime. – 8. (S.n.) Loc deschis, spaţiu, distanţă. – 9. (S.n.) Spaţiu liber, libertate, latitudine. – 10. (S.n.) Întinsul mării. – Mr., megl. largu, istr. lǫrg. Lat. largus (Puşcariu 943; Candrea-Dens., 950; REW 4912; DAR), cf. it., sp., port. largo, prov. larc, cat. llarg, fr. large, alb. largë (Philippide, II, 645). Sensurile 4, 5 şi 10 sînt împrumuturi literare din fr. large. Der. lărgime, s.f. (lăţime, amploare; spaţiu liber, latitudine, libertate); lărgămînt, s.n. (înv., lărgime, amplitudine); largheţe, s.f. (liberalitate, generozitate), din it. larghezza; lărgi, vb. (a mări; a extinde, a dilata), cf. mr. lărgescu, istr. lărjesc (după Puşcariu 943 şi Candrea-Dens., 951, dintr-un lat *largῑre, În loc de largῑri); lărgitor, adj. (măritor); lărgitoare, s.f. (măritor pentru mănuşi sau încălţăminte); prelarg, s.n. (extensiune, lărgime), cuvînt creat de Odobescu, drept paralelă la prelung. Cf. alerga.
(Dicţionarul etimologic român)

LARGÁ vb. I. tr. A desprinde dintr-o aeronavă un obiect pentru a fi lansat în timpul zborului. ♦ A îndepărta o ambarcaţie de la chei sau de la navă cu ajutorul unei căngi. [< fr. larguer, it. largare].
(Dicţionar de neologisme)

LARGÁ vb. tr. 1. a desprinde dintr-o aeronavă un obiect pentru a fi lansat în timpul zborului. 2. a îndepărta o ambarcaţie de la chei sau de la navă cu ajutorul unei căngi. 3. a desfăşura larg vela sau voalura paraşutei. (< fr. larguer, it. largare)
(Marele dicţionar de neologisme)

larg adj. m., f. lárgă; pl. m. şi f. largi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

larg s. n., pl. lárguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

largá vb., ind. prez. 1 sg. larghéz, 3 sg. şi pl. largheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LARG adj. v. culant, darnic, generos, mări-nimos.
(Dicţionar de sinonime)

LARG s. v. lărgime, lăţime.
(Dicţionar de sinonime)

LARG adj. 1. v. întins. 2. v. spaţios. 3. amplu, întins, mare. (Ştirea ocupa un spaţiu ~ în ziar.) 4. întins, spaţios, vast. (Bulevarde ~.) 5. întins, lăbărţat, lărgit, lăţit. (Un pulover ~.) 6. lat, mare. (Pălărie cu boruri ~.) 7. liber, (înv. şi pop.) slobod. (O legătură prea ~.) 8. v. amplu.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Larg ≠ îngust, strâmt, strâns, restrâns
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: la lar larg

Cuvinte se termină cu literele: ga rga arga