LATÍN, -Ă, latini, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a vechiului ţinut Latium din Italia sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine latinilor (1) sau Latiumului, privitor la latini sau la Latium; p. ext. care se referă la limba şi la literatura romanilor sau care aparţine acestora; latinesc. ♢ Limba latină (şi substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LATÍN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de vechiul Latium; propriu vechiului Latium. 2) Care se referă la limba şi literatura romanilor. /<lat. latinus, sl. latiné, ngr. latinos, fr. latin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LATÍN2 ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a provinciei Latium din Italia centrală sau era originară din această provincie. /<lat. latinus, fr. latin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LATÍNĂ f. mai ales art. Limba latinilor. /<lat. latinus, fr. latin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
látin (latínă), adj. – Locuitor din Latium. Lat. latinus (sec. XVII). Este dublet al lui letin, s.m. (străin; eretic), din mag. latin, sb. latin şi al lui latină, s.f. (străinătate; lume străină), cf. REW 4927. – Der. latinesc (var. înv. lătinesc, letinesc), adj. (latin); latineşte, adv. (în latină); latinie (var. lătinie), s.f. (înv., latină), toate din sec. XVII; latinism, s.n.; latinist, s.m.; latinitate, s.f.; latiniza, vb. (a romaniza, a face latin), toate din sec. XIX.
(Dicţionarul etimologic român)
LATÍN, -Ă adj. Din Laţiu. ♦ Roman; de origine romană. ♦ (Mar.) Velă latină = pânză triunghiulară învergată pe o antenă. [< lat. latinus].
(Dicţionar de neologisme)
LATÍN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Latium /Italia/, care aparţinea Romei antice. ♢ roman. ♢ (s. f.) limbă italică vorbită de romani. II. adj. arhitectură ~ă = stil roman degenerat, având ca tip bazilica romană. ♢ (mar.) velă ~ă = pânză triunghiulară învergată pe o antenă. (< lat. latinus, fr. latin)
(Marele dicţionar de neologisme)
latín s. m., adj. m., pl. latíni; f. sg. latínă, g.-d. art. latínei, pl. latíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
latínă (limba) s. f., g.-d. art. latínei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LATÍN adj. v. papal, roman.
(Dicţionar de sinonime)
LATÍN adj., s. v. catolic, romano-catolic.
(Dicţionar de sinonime)
LATÍN s., adj. 1. s., adj. roman. (Populaţie ~.) 2. adj. latinesc. (Limba ~.)
(Dicţionar de sinonime)
LATÍNĂ s. (înv.) lătinie. (Carte scrisă în ~)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LATÍN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de vechiul Latium; propriu vechiului Latium. 2) Care se referă la limba şi literatura romanilor. /<lat. latinus, sl. latiné, ngr. latinos, fr. latin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LATÍNĂ f. mai ales art. Limba latinilor. /<lat. latinus, fr. latin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
látin (latínă), adj. – Locuitor din Latium. Lat. latinus (sec. XVII). Este dublet al lui letin, s.m. (străin; eretic), din mag. latin, sb. latin şi al lui latină, s.f. (străinătate; lume străină), cf. REW 4927. – Der. latinesc (var. înv. lătinesc, letinesc), adj. (latin); latineşte, adv. (în latină); latinie (var. lătinie), s.f. (înv., latină), toate din sec. XVII; latinism, s.n.; latinist, s.m.; latinitate, s.f.; latiniza, vb. (a romaniza, a face latin), toate din sec. XIX.
(Dicţionarul etimologic român)
LATÍN, -Ă adj. Din Laţiu. ♦ Roman; de origine romană. ♦ (Mar.) Velă latină = pânză triunghiulară învergată pe o antenă. [< lat. latinus].
(Dicţionar de neologisme)
LATÍN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Latium /Italia/, care aparţinea Romei antice. ♢ roman. ♢ (s. f.) limbă italică vorbită de romani. II. adj. arhitectură ~ă = stil roman degenerat, având ca tip bazilica romană. ♢ (mar.) velă ~ă = pânză triunghiulară învergată pe o antenă. (< lat. latinus, fr. latin)
(Marele dicţionar de neologisme)
latín s. m., adj. m., pl. latíni; f. sg. latínă, g.-d. art. latínei, pl. latíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
latínă (limba) s. f., g.-d. art. latínei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LATÍN adj. v. papal, roman.
(Dicţionar de sinonime)
LATÍN adj., s. v. catolic, romano-catolic.
(Dicţionar de sinonime)
LATÍN s., adj. 1. s., adj. roman. (Populaţie ~.) 2. adj. latinesc. (Limba ~.)
(Dicţionar de sinonime)
LATÍNĂ s. (înv.) lătinie. (Carte scrisă în ~)
(Dicţionar de sinonime)