latru dex - definiţie, sinonime, conjugare
LĂTRÁ, látru, vb. I. Intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hămăi, a bate. ♦ Tranz. A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. 2. (Depr.; despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic şi pe un ton răstit, a-şi bate gura. – Lat. latrare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LĂTRÁ pers. 3 látră 1. intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete ascuţite, scurte şi sacadate, caracteristice speciei; a hămăi. 2) fam. depr. (despre oameni) A vorbi mult (pe un ton violent de ceartă); a hămăi. 2. tranz. (despre câini) A ataca (în mod violent), scoţând sunete caracteristice speciei; a hămăi. [Sil. lă-tra] /<lat. latrare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lătrá (látru, lătrát), vb. – A scoate sunete specifice cîinilor. Mr. alatru, alătrare, megl. latru, istr. lǫtru. Lat. latrāre (Puşcariu 949; Candrea-Dens., 958; REW 4928; Pascu, I, 30; DAR), cf. it. latrare, cat. lladrar, sp. ladrar. – Der. lătrat, s.n.; lătrător, adj. (care latră); lătrător, s.m. (cîine); lătrătură, s.f.; alătra, vb. (Olt., Banat, a lătra), cu a-, cf. acoperi, sau direct din lat. allatrare (Scriban).
(Dicţionarul etimologic român)

-LÁTRU Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „care se închină”. [< it. -latro, fr. -latre < gr. latreuein – a servi].
(Dicţionar de neologisme)

-LÁTRU, -LATRÍE elem. „care se închină, adorator”, „adoraţie”. (< fr. -lâtre, -lâtrie, cf. gr. latreia, adoraţie)
(Marele dicţionar de neologisme)

lătrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 3 sg. şi pl. látră
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LĂTRÁ vb. a hămăi, (pop.) a bate, (reg.) a blehăi, (prin Ban.) a puidăi, (Mold.) a zăpăi. (Câinii ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: la lat latr

Cuvinte se termină cu literele: ru tru atru