latură dex - definiţie, sinonime, conjugare
LÁTURĂ, laturi, s.f. 1. Parte laterală, margine a unui obiect. ♦ Spec. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale corpului unei fiinţe, în dreptul coastelor. ♦ Parte, sens, direcţie. ♢ Loc. adv. În lături = la o parte, într-o parte. Pe lături = într-o parte şi în alta. Pe de lături = alături, pe lângă; fig. pe ocolite, indirect. ♢ Loc. prep. Pe de lăturile... = pe marginile... ♢ Expr. A (nu) se da în lături = a (nu) ezita să facă sau să spună ceva. ♦ (Înv. şi pop.) Bucată, zonă de la marginea unei întinderi de pământ, a unui ţinut. ♢ Expr. A bate laturile = a umbla fugar. 2. Aspect sub care se poate prezenta sau sub care poate fi analizat un lucru. 3. Fiecare dintre semidreptele care formează un unghi sau dintre liniile care mărginesc un poligon. [Pl. şi: lături. – Var.: láture s.f.] – Lat. *latora (= latera, pl. lui latus, -eris).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LĂTURÁ vb. I v. alătura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÁTUR//Ă ~i f. 1) Parte laterală a unui obiect; margine. 2) Fiecare dintre cele două părţi laterale ale corpului omenesc. 3) Direcţie a unei mişcări (în spaţiu sau în timp). ♢ În lături la o parte; într-o parte. 4) Aspect sub care poate fi privit un lucru. 5) Fiecare dintre liniile care mărginesc o figură geometrică sau dintre semidreptele care formează un unghi. [G.-D. laturii] /<lat. latora
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lătúră (lătúri), s.f. – Zoi, apă murdară. – Mr. lătură. Lat. *lavatūra (Puşcariu 951; Candrea-Dens., 935; REW 4953; DAR), cf. alb. ljatirë (Philippide, II, 646), it. lavatura, prov., sp., port. lavadura, fr. lavure. Cf. la. – Der. lăturar, s.n. (Trans., Banat, copaie sau vas pentru lături); lături, vb. (Olt., a spăla superficial, a spăla cu apă murdară).
(Dicţionarul etimologic român)

látură (láturi), s.f. – 1. Coastă, rînă, flanc. – 2. Bord, margine, ţărm. – 3. Extremitate, cap, parte laterală sau terminală a unui obiect. – 4. (Înv.) Regiune, provincie. – Var. lature, pl. lături. Din lat, s.n., din al cărui pl. laturi s-a reconstituit un sing. analogic, cf. fagure, gaură (Caragaţă, BF, III, 39). Ar putea reprezenta de asemeni şi pl. lat. latera (Puşcariu 950; Candrea-Dens., 961; REW 4934; DAR; Candrea; Tiktin), cf. v. it. latora. În sfîrşit, Ascoli, Arch. glott. it., II, 529 şi Scriban se gîndesc la lat. latus, lateris, ceea ce pare mai puţin probabil. Pl. laturi pare că s-a specializat în epoca modernă cu sensul de „părţi, coaste”, în timp ce pl. lături, se foloseşte aproape exclusiv în expresii fixe; în lături, adv. (la o parte; aparte, afară; în afară); pe de lături, adv. (de ambele părţi; indirect); alături (var. alăturea), adv. (lîngă, aproape de). Der. lăturalnic, adj. (lateral; indirect; ascuns, nedemn), cu suf. -nic; lătural, adj. (lateral), creaţie artificială a lui Odobescu, după fr. latéral, neuzitată; lăturean, adj. (Trans., periferic; Trans., străin, venetic, de afară); lăturinţ, adj. (Banat, străin); lăturiş, adj. (lateral); lăturaş, adj. (lateral); lăturaş, s.m. (locuitor al periferiei sau al unui cartier; înv., locuitor care plătea numai dările la un feudal, fărăaibă obligaţii faţă de principe; înv., străin, din afară; muncitor la minele de sare; cal de alături; cal de ajutor; nimfă de ţîntar; ultimii dinţi ai calului); lăturar (var. lăturaş, lăturinţă), s.n. (scîndura care se adaugă la căruţă, pentru a fi încărcată mai mult); alătura, vb. (a pune alături, a compara; a reuni, a adăuga); delătura, vb. (a despărţi), de la expresia de lături; înlătura, vb. (a despărţi, a separa; a da deoparte, a suprima); lătunoaie (var. lătunoi, lăturoi), s.f. (răritură, bucată de pînză neapretată şi scămoşată; bucată de lemn, scîndură tăiată de lîngă scoarţă), de la laturăcu suf. augmentativ -oi; lătunoios, adj. (plin de scame; plin de rărituri).
(Dicţionarul etimologic român)

în lături (la o parte) loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

látură s. f., art. látura, g.-d. art. láturii; pl. láturi (şi lături în expr.: în lături)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pe de lături loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LÁTURĂ s. 1. (GEOM.) (înv.) plasă. (~ a unui poligon.) 2. v. muchie. 3. extremitate, margine, parte. (Doarme pe ~ dreaptă a patului.) 4. v. coastă. 5. v. parte. 6. v. aspect.
(Dicţionar de sinonime)

LÁTURĂ s. v. regiune, ţinut.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: la lat latu latur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura