laviță dex - definiţie, sinonime, conjugare

laviță

LÁVIŢĂ, laviţe, s.f. Scândură lată fixată pe ţăruşi de-a lungul unui perete în casele ţărăneşti, pe care se stă. ♦ Bancă fixată afară (la poarta caselor ţărăneşti). ♦ (Rar) Scândură pe care se şade în căruţă, în sanie. [Var.: láiţă s.f.] – Din bg. lavica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÁVIŢ//Ă ~e f. 1) Bancă constând dintr-o scândură lată fixată pe pari de-a lungul unui perete în casele ţărăneşti. 2) Bancă (fără spetează) la poartă. [G.-D. laviţei] /<bulg. lavica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

láviţă (láviţe), s.f. – Pat de scînduri, culcuş. – Var. laiţă. Sl. (bg.) lavica (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 62; DAR), cf., sb. lavic, ceh. lavice, pol. ławica, ţig. lavica. – Var., din bg. lajca (Scriban). – Der. la(v)icer, s.n. (covor mic pentru mobilă sau bănci).
(Dicţionarul etimologic român)

láviţă s. f., g.-d art. láviţei; pl. láviţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: la lav lavi lavit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita vita avita