lavrei

LÁVRĂ, lavre, s.f. Mănăstire mare în unele ţări ortodoxe, unde călugării locuiesc în chilii construite la distanţă unele de altele, în felul caselor unui sat. – Din sl. lavra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÁVR//Ă ~e f. rel. Mănăstire de mari proporţii din unele ţări ortodoxe (Grecia, Rusia), în care călugării locuiesc în chilii separate, de tip rural. /<sl. lavra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lávră (lávre), s.f. – 1. Comunitate sau mănăstire de călugări de rit oriental, care trăiesc în chilii individuale. – 2. Adunare zgomotoasă, hărmălaie, harababură. Ngr. λαύρα, parţial prin intermediul sl. (bg., rus., sb.) lavra (Tiktin; DAR; cf. Vasmer, Gr., 38). Sensul al doilea se datorează unei confuzii cu havră. – Der. lavriot, s.m. (călugăr care aparţine la o lavră).
(Dicţionarul etimologic român)

lávră s. f. (sil. -vră), g.-d. art. lávrei; pl. lávre
(Dicţionar ortografic al limbii române)