leș dex - definiţie, sinonime, conjugare
LEŞ1, leşuri, s.n. Cadavru, hoit, stârv. – Din tc. leş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEŞ2 s.m. v. leah.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEŞ ~uri n. depr. Animal mort; mortăciune; zdohnitură; hoit; stârv. /<turc. leş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

leş (-şuri), s.n. – Cadavru, rămăşiţă pămîntească. – Mr. leşe, leşă. Tc. leş (Miklosich, Türk. Elem., II, 119; Berneker 703; Lokotsch 1306; Tiktin; Philippide, II, 719), cf. ngr. λέσι, alb. lješ, bg. leš. Miklosich, Slaw. Elem., 10, crede că ar fi un cuvînt indigen; Philippide, Principii, 148, pornea în mod echivoc de la lat. lixium.
(Dicţionarul etimologic român)

leş s. n., pl. léşuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LEŞ s. v. cadavru.
(Dicţionar de sinonime)

LEŞ s. v. polon, polonez.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: le

Cuvinte se termină cu literele: es