leșin dex - definiţie, sinonime, conjugare
LEŞÍN, leşinuri, s.n. 1. Pierdere subită şi trecătoare a cunoştinţei, fără oprirea inimii şi a mişcărilor respiratorii, provocată de o anemie a creierului, ca urmare a unei stări maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emoţii puternice etc.; lipotimie. 2. Stare de slăbiciune mare, de lipsă de putere, de vlagă, provocată de foame, de sete etc.; sfârşeală. [Acc. şi léşin] – Din leşina (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEŞINÁ, leşin, vb. I. Intranz. A suferi un leşin (1), a-şi pierde cunoştinţa. ♢ Expr. A leşina de râs = a râde foarte tare. – Et. nec
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEŞÍN ~uri n. 1) Pierdere subită şi temporară a cunoştinţei; situaţie de inconştienţă; nesimţire. 2) Stare de slăbiciune totală (provocată de foame, de sete sau de un efort fizic foarte mare); lipsă totală de forţă fizică. /v. a leşina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A LEŞINÁ léşin intranz. 1) A cădea în leşin. ♢ ~ de râs a râde cu multă poftă. 2) fig. A ajunge în stare de slăbiciune extremă (din cauza foamei, setei etc.). /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

leşín s. n., pl. leşínuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

leşiná vb., ind. prez. 1 sg. leşín, 3 sg. şi pl. leşínă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LEŞÍN s. 1. (MED.) inconştienţă, lipotimie, nesimţire, (rar) leşinătură. (Stare de ~.) 2. v. sfârşeală.
(Dicţionar de sinonime)

LEŞINÁ vb. (MED.) (reg.) a se petrece. (I-a venit rău şi a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

LEŞINÁ vb. v. hămesi, lihni, sfârşi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: le les lesi

Cuvinte se termină cu literele: in sin esin