leafă dex - definiţie, sinonime, conjugare
LEÁFĂ1, lefi, s.f. (Pop.) 1. Partea scobită a unei linguri; găvan. 2. Tăişul, lama sapei, a bărzii, a toporului. – Din săs. le(i)fel (= germ. Löffel) „lingură” (influenţat de leafă2).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEÁFĂ2, lefuri, s.f. 1. Salariu. Soldă pe care o primesc soldaţii mercenari. ♢ Expr. În leafă = ca mercenar. [Pl. şi: lefi] – Din tc. ulûfe. Cf. scr. ( u ) l e f a, bg. l e f e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEÁFĂ2 lefi f. rar 1) Lopată mică pentru tăpşit mămăliga după mestecare. 2) Partea scobită a unei linguri; găvan. 3) Tăişul securii, toporului, sapei etc. [G.-D. lefii] /<săş. le[i]fel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LEÁFĂ1 léfuri f. Plată în bani acordată unui angajat pentru munca prestată; remuneraţie; salariu; retribuţie. [G.-D. lefii] /<turc. ulufe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

leáfă (léfi), s.f. – 1. Soldă, remuneraţie a soldaţilor plătiţi. – 2. Salariu. – Var. (înv.) lefea, (pl.) lefuri. Tc. ülefe, ölefe (Şeineanu, II, 233; Cihac, II, 539; Berneker 683), cf. ngr. λουψές, bg. lefe, alb. ljufé, sb., rut. lefa, pol. lafa. Sec. VII. – Der. lefegiu, s.m. (înv., mercenar, soldat de origine străină; salariat), din tc. lefeci; lefar, s.m. (Bucov., funcţionar, subaltern); lefaş, s.m. (salariat).
(Dicţionarul etimologic român)

leáfă (léfe), s.f. – 1. Partea scobită a unei linguri, găvan. – 2. Polonic de lemn, lingură de lemn. – 3. Mai de lemn, paletă, rachetă. – 4. Lamă, tăişul unor instrumente. – 5. Capătul daracului. – Var. (Bucov.) leaşcă. Germ. Löffel „lingură”, prin intermediul săs. leifel (Lacea, Dacor., IV, 779; DAR).
(Dicţionarul etimologic român)

leáfă (găvan) s. f., g.-d. art. léfii; pl. léfi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

leáfă (retribuţie) s. f., g.-d. art. léfii; pl. léfuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

leáfă, léfe, s.f. (reg.) 1. partea scobită a lingurii, găvan. 2. scândurică, băţ. 3. lopăţică.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
LEÁFĂ s. 1. v. salariu. 2. v. soldă.
(Dicţionar de sinonime)

LEÁFĂ s. v. adâncitură, ascuţiş, lamă, limbă, scobitură, tăiş.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: le lea leaf

Cuvinte se termină cu literele: fa afa eafa