lecțiune dex - definiţie, sinonime, conjugare

lecțiune

[Sinonime]
LÉCŢIE, lecţii, s.f. 1. Formă de bază a organizării activităţii instructiv-educative din şcoală, desfăşurată cu o clasă de elevi, într-un timp determinat, sub conducerea unui învăţător sau a unui profesor în conformitate cu programa de învăţământ; oră şcolară consacrată unui obiect de studiu. ♢ Expr. A da lecţii = a medita (elevii) în particular. A lua lecţii = a studia o disciplină cu ajutorul unui profesor, în afara unei instituţii de învăţământ. A ieşi (sau a scoate) la lecţie = a ieşi sau a fi chemat în faţa învăţătorului sau a profesorului pentru a fi ascultat. 2. Ceea ce este obligat să înveţe şi să scrie un şcolar (acasă) la recomandarea învăţătorului sau a profesorului. ♢ Expr. A spune lecţia = a expune în faţa învăţătorului sau a profesorului cunoştinţele însuşite. A-şi face lecţiile = a-şi pregăti temele şcolare cuvenite. 3. (În forma lecţiune) Forma sub care se prezintă un text, în diferitele lui manuscrise sau ediţii, datorită modului în care a fost citit şi interpretat de un copist sau de un editor; citire comparativă a unui text în scopul de a-i stabili versiunea autentică. 4. Sfat, povaţă, regulă de conduită care se recomandă cuiva pe un ton dojenitor; p. ext. mustrare, dojană. 5. Învăţătură folositoare trasă de cineva în urma unei întâmplări neplăcute. [Var.: lecţiúne s.f.] – Din germ. Lektion, lat. lectio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LECŢIÚNE s.f. v. lecţie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÉCŢI//E ~i f. 1) Formă de bază a activităţii instructiv-educative din şcoală, prin care se transmit elevilor anumite cunoştinţe într-o unitate de timp. ~ de chimie. ~ de muzică. ♢ A da ~i a pregăti elevi în particular; a medita. 2) Temă indicată elevilor de către profesor pentru a fi pregătită acasă. ♢ A-şi face ~ile a-şi pregăti temele date pentru ziua următoare. 3) Dezaprobare verbală adresată cuiva în semn de nemulţumire; reproş; imputare; mustrare; dojană. 4) fig. Învăţătură căpătată de pe urma unei întâmplări. [G.-D. lecţiei; Sil. -ţi-e] / <germ. Lektion, lat. lectio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LÉCŢIE s.f. 1. Formă de bază a organizării muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunoştinţe într-o unitate de timp; oră de şcoală consacrată unei anumite discipline. ♢ A da (sau a lua) lecţii = a (se) medita (2) în particular. ♦ Temă, ceea ce elevul are de învăţat la o materie într-o zi. 2. (Fig.) Învăţătură morală, experienţă (culeasă în urma unei întâmplări etc.). 3. Dojană, mustrare. [Gen. -iei, var. lecţiune s.f. / < lat. lectio, cf. it. lezione, germ. Lektion].
(Dicţionar de neologisme)

LECŢIÚNE s.f. 1. Fiecare dintre formele în care se prezintă textul unui autor în diferite manuscrise sau ediţii; fel de a citi un (pasaj dintr-un) text pentru stabilirea versiunii lui originare. 2. V. lecţie. [Pron. -ţi-u-. / < lat. lectio, cf. germ. Lektion].
(Dicţionar de neologisme)

LECŢIÚNE s. f. fiecare dintre formele în care se prezintă textul unui autor în diferite manuscrise sau ediţii; fel de a citi (un pasaj dintr-un text) pentru stabilirea versiunii originare. (< germ. Lektion, lat. lectio)
(Marele dicţionar de neologisme)

lécţie (ped.) s. f. (sil. -ţi-e), art. lécţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. lécţiei; pl. lécţii, art. lécţiile (sil. -ţi-i)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lecţiúne (filologică) s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. lecţiúnii; pl. lecţiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LÉCŢIE s. 1. v. temă. 2. v. meditaţie. 3. v. oră.
(Dicţionar de sinonime)

LÉCŢIE s. v. concluzie, învăţământ, învăţătură, pildă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: le lec lect lecti lectiu

Cuvinte se termină cu literele: ne une iune tiune ctiune