lectorat dex - definiţie, sinonime, conjugare

lectorat

LECTORÁT, lectorate, s.n. 1. Funcţia de lector1 (1) într-o instituţie de învăţământ superior. 2. Catedră în învăţământul superior în care se predă limba (şi cultura) unui popor străin, adesea cu profesori din ţara respectivă. – Din germ. Lektorat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LECTORÁT ~e n. 1) Funcţie de lector. 2) Catedră universitară pentru o limbă străină. /<germ. Lektorat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LECTORÁT s.n. 1. Funcţie, grad de lector1. 2. Curs universitar pentru o limbă străină, funcţionând de obicei cu profesori străini. [< germ. Lektorat].
(Dicţionar de neologisme)

LECTORÁT s. n. 1. funcţia de lector1 (1). 2. catedră universitară a unei ţări în altă ţară, în cadrul căreia profesori ai celei dintâi predau studenţilor din ţara gazdă, o anume materie de învăţământ. 3. grup de profesori din învăţământul superior care predau o disciplină la o altă facultate decât aceea de care aparţin. (< germ. Lektorat)
(Marele dicţionar de neologisme)

lectorát s. n., pl. lectoráte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: le lec lect lecto lector

Cuvinte se termină cu literele: at rat orat torat ctorat